Referitor la zumzetul copiilor, si la intreruperile permanente ale acestora citeam recent despre o mamica care avea problema asta. Si ajungand cu lectura Scripturii la capitolul 1 din Ev. dupa Marcu, a avut o revelatie. Desi Hristos se trezea cat mai devreme si a cautat un loc unde sa se roage nestingherit, ucenicii L-au gasit si acolo, si L-au Intrerupt. Dar Domnul nostru Iisus Hristos nu s-a suparat, nu s-a enervat, nu i-a certat, ci a acceptat calm situatia. Si-a dat seama ca nici ea nu trebuie sa se supere/enerveze/irite etc. cand copiii o intrerup, ci trebuie sa ia lucrurile asa cum sunt, si sa persevereze in a cauta un pic de timp linistit( poate in zori devreme, sau seara, cand toti s-au culcat). Mi-a placut istorioara asta, mai ales ca eu ma supar cand lucrurile nu ies cum le planific :((.

In orice caz, lucrarea rugaciunii nu e chiar usoara, si eu patesc la fel- dimineata sunt toti pe capul meu, iar seara sunt prea obosita si nu ma pot aduna( stiu, stiu, scuze si iar scuze, of).