Jurnal de boierie

Simbata seara

boiereasa — Sun, 22 Jan 2012 02:19:50 +0000

Mai nou m-a apucat si pe mine pasiunea cusutului margelelor si mi-am facut bijuterii. Afara ninge linistit si noi coasem margele si fete de perna.

Copii si parinti

boiereasa — Fri, 20 Jan 2012 22:05:07 +0000

Sabina se intreaba cit trebuie sa ne impingem copiii ca sa-i vedem impliniti. Este o intrebare foarte importanta pentru orice parinte.
Ce inseamna sa fii un om implinit ?
Este povestea cu talantul care arunca o lumina asupra intelesurilor pe care Dumnezeu le ofera notiunii de om implinit. Pina la urma, la asta se rezuma toata implinirea : cit de tare ti-e credinta ? Daca viata te incearca, in ce fel raspunzi ? Nu e otel pina nu se caleste si nu este om pina nu se incearca.
Unii copii sint inteligenti si ambitiosi, altii sint mai molcuti la cap. Un parinte poate impinge un copil numai pina la un punct, in rest depinde de materialul clientului. Insa fiecare copil are o calitate, un dar al lui de la Dumnezeu, cu care sa-si poata cistiga existenta materiala. Tot ce poate face un parinte este sa scoata la lumina acel dar, sa-l intuiasca si sa-l dezvolte. Uneori talentul copilului nu satisface aspiratiile parintelui, insa asta nu-i vina copilului, e limita parintelui. Este mai usor sa-ti impingi copilul prin facultate decit sa-l faci sa fie bun si milostiv.
Nu cred ca Dumnezeu ne va judeca fiinca ne este copilul mecanic in loc de profesor, insa tare ma tem ca daca dam rateu in materie de suflet, n-o sa prea avem pe unde scoate camasa.
Stii cind un parinte a facut treaba buna cu copilul ? Atunci cind la batrinete are o camera si un zimbet in casa copilului.

Parintele

boiereasa — Sat, 24 Dec 2011 05:55:49 +0000

Am aflat intimplator ca acum citeva luni parintele Adrian de la Antim a murit si mi-am adus aminte de perioada dinaintea plecarii in America.
O prietena ma tot impingea sa merg sa ma spovedesc la un anume parinte de la Antim, care avea mare har la spovedit dar cica trebuia sa te duci tare devreme si sa ai rabdare. Prietena mea spinea ca musai sa am binecuvintarea lui inainte de plecare.
Si m-am dus, la cinci dimineata spre exasperarea tatalui meu care cred ca m-a dus cu masina, nu-mi aduc aminte exact. Cind am ajuns, erau deja doua persoane in fata. Si m-am spovedit… vreme de-o ora. Si numai tin minte nimic, decit ca el imi tot spunea sa ma marit si eu ma gindeam ca e aiurea, plec de una singura peste mari si tari si el tot zice de maritis, de parca pui comanda si ti se livreaza sotul la adresa dorita… mi s-a parut asa de stranie spovedania si parca nu se mai termina.
Doua luni mai tirziu, fiind de garda intr-o noapte si frecind menta la terapie intensiva, vine o admisie, un batrinel cu barba lunga si ma uit la numele din foaie dar nu sint chiar sigura, insa un tinar care-l adusese zice ceva de calugar, parinte… cind lumea pleaca, ma duc la patul lui si-i spun ca m-am spovedit si eu de curind la Antim la un parinte, Adrian parca. Si el zice ” Aa, ala nu-i bun de nimic, tocmai la el te-ai dus ?”
Zimbesc pe dinauntru, trag un scaun si-ncep sa vorbesc cu el dar de data asta in relatie inversa, adica el vorbeste si eu ascult. Si zice el : “Uite, eu am fost in razboi si am vazut multi baieti tineri murind. Si cu ultima suflare nici unul nu zicea nici de nevasta, nici de copii ci numai despre mama, ultima suflare era despre mama.”
La scurta vreme dupa aceea am plecat si in prima zi a calatoriei l-am cunoscut pe jupinul, cu care m-am si maritat dupa citeva luni. Prietena care ma dusese la parintele s-a dus sa-i spuna si era cam indoita, fiindca jupinul este catolic dar, spre surprinderea ei, parintele a zis ” foarte bine a facut” si uite asa a mai murit un drac.
Si asa cu parintele, l-am cunoscut foarte putin si scurt si nu cred ca l-am inteles, desi este ceva care ma supara oarecum : sint oameni care sufera si se sfintesc si inteleptesc prin suferinta. Iar apoi exista un anturaj format in jurul lor care spera sa se sfinteasca prin proximitate. Insa dincolo de nevoia individuala de mantuire avem datoria de a ne gindi si la sanatatea sufleteasca si trupeasca a duhovnicului. Da, avem obligatia de a nu fi lipitori duhovnicesti. Poate ca duhovnicul se mantuieste prin sacrificiul pe care-l face. Insa asta nu ne scuza egoismul enorm in a suge ultima picatura de energie din bietul om pentru ca sintem prea comozi a suferi si a ne sacrifica direct, fara sa ne vaicarim atita. Ce-o sa se intimple daca devenim noi insine rezervoare de energie, speranta si mantuire pentru cel de linga noi ? Pina la urma, orice parinte este copilul cuiva.

Cadouri

boiereasa — Wed, 21 Dec 2011 06:54:10 +0000

Initial n-am vrut sa cumpar cadouri de Craciun insa m-am razgindit. Mijlocia mi-a spus ca vrea sa fie bijutier, fiindca-i place sa faca lucruri frumoase pentru altii. I-am cumparat acum citeva luni un set rudimentar de facut bijuterii si de-atunci nu gasesc decit margele si margelute pe sub toate covoarele. In afara de inot, pare singurul lucru pe care-l face cu placere si fara sa fie impinsa de la spate. I-am cumparat o carte de impletit margele, citeva cutii de margele, ata speciala ( de fapt un fel de nylon ca de undita ), ace. M-am gindit ca daca se tine de treaba si are talent, poate ca iese ceva din asta. Nu mi-am inchipuit cite stiluri de facut bijuterii sint, ce tehnici complicate si cite feluri diferite de materiale. Numai ata de insirat margele e cel putin de vreo trei feluri si aici nu includ sirmele de cupru, cinepa sau pielea.
Pentru cea mica am cumparat material de creat o carte, aia mica e buna la inventat povesti si colorat printese.
Feciorului i-am cumparat trilogia Fundatia, a lui Asimov, o iubire nostalgica a copilariei mele.
Jupinului i-am cumparat o pereche de pantaloni, ce sa-i faci, privilegiile romantice ale unei casatorii de 13 ani ( sau 14, nu mai tin minte ). Ceva nostim, de obicei nu-mi aduc aminte data exacta a casatoriei, nici macar anul, de obicei calculez dupa virsta feciorului.
Si mie mi-am luat ceva, uite asa, ca jupinul tot venea cu sonetele lui Shakespeare, sapunuri puturoase si cutii de bomboane din care se indulcea toata familia.

Accident

boiereasa — Mon, 19 Dec 2011 09:27:37 +0000

Ieri ma duceam la lucru si tocmai ninsese. Conducind pe un pod, vad pe partea opusa o furgoneta resturnata cu o salvare linga ea. Tocmai cind il cainam pe sofer, gindindu-ma ce-o fi patit, masina incepe sa patineze, face vreo doua pirueta de 360 de grade si o ia cu fundul intr-un sant cu panta de vreo 50 de grade, oprindu-se cu rotile din spate intr-un riu. M-am catarat afara pe usa pasagerului, ca pe-a mea n-am putut-o deschide dar n-am putut iesi din cauza ca era apa. Din fericire,
doamna de la salvare a vazut totul si a venit in ajutor. Am intrat in salvare la caldura, unde era si soferul furgonetei care n-avea decit o taietura la mana. La vreo cinci minute a venit si politia cu masina de tractare. Mi-au scos masina din riu si apoi au intors si furgoneta. Masina mea a pornit imediat, furgoneta a fost tractata la un sat din apropiere. Discutind cu soferul furgonetei am aflat ca era nascut in Mexic si avea patru copii. L-a chemat pe baiatul cel mare sa-l ia acasa dar cum locuia mult mai departe decit mine, l-am luat cu masina mea pina la jumatatea drumului.
Zice el : ” I guess this is not my lucky day.”
Zic eu : ” I guess, Sir, this is your very lucky day.”
A ris. In patruzeci de minute ne-am povestit unul altuia toata povestea vietii si ingrijorarile viitorului. Si mi-am dat seama ca amindoi eram ingrijorati cel mai mult din cauza copiilor, din cauza ingnorantei lor cu privire la saracie, la mizeria si opresia din restul lumii. Noi doi stim ce inseamna frigul, mizeria si frica. Noi doi am vazut oameni comportindu-sa precum lupii, turnatori si lingai. Noi stim ce insemana sa fii umilit si mintit, ne putem intretine cu mult sau cu putin fara a dispera, fara a abandona energia vitala care te face sa te simti viu si iubit. Copiii nostri sint naivi, rasfatati de soarta, neobisnuiti cu lipsurile si cu durerea. Copiii nostri zboara cu avionul dinainte de a invata sa mearga si lucreaza cu computerul dinainte de a invata sa scrie. Sint obositi dupa o ora de mers si morti de foame dupa trei ore de la ultima masa.
Am mai descoperit ceva : cind masina facea balet pe sosea, n-am crezut ca voi supravietui. Tot ce-am putut gindi a fost sa-i repet lui Dumnezeu ca este in regula, ca stiu ca voi muri si ca este in regula. Nu m-am gndit nici la copii, nici la sot ori parinti. Ce usoara ar fi viata de-am putea elimina ego-ul si frica de moarte !

Copiii cresc

boiereasa — Sat, 15 Oct 2011 06:52:54 +0000

Mijlocia se duce la inot de trei ani, acum l-am inscris si pe fecior. Programul este destul de monoton : vin de la scoala pe la 3.30, fac lectii si feciorul o mai tuleste cu bicicleta pina-n parc. La 6.30 sint la bazin, pina la 8. De la 8 la 9 ( uneori 10 ) citesc, se joaca sau urmaresc filme.
Simbata e zi de curatenie in casa si-n curte, feciorul pune aspiratorul, fetele impaturesc rufele si sterg praful. La baie curata cu rindul dar numai cei doi mai mari, asa ca baia lor e cam imputita, drept care mai ajuta si mami uneori.
Feciorul este mai ordonat decit fetele, acum e plin de cosuri pe fata si a devenit mai ginditor. Are un prieten sau doi dar in general nu prea-i pasa de compania celorlalti copii.
Uneori il iau pe cite unul cu mine la spital, cind fac vizita la pacienti simbata sau duminica.
Cu inotul am o idée fixa, cred ca omul trebuie sa stie sa se miste-n apa si-n plus cu oasele si muschii pe care-i cladim in copilarie vom trai toata viata.

Imparatul e gol

boiereasa — Sun, 02 Oct 2011 12:31:11 +0000

Revenind la Obama… toti il analizeaza pe toate partile, se uita cu lupa sa vada doar-doar i-or gasi o scuza. Omul e un socialist incompetent, un politruc fara o slujba ca lumea in viata lui, care a ajuns unde este pentru ca a lins in fund pe cine trebuia si ta-su a fost negru. Asta e, imparatul e gol, move on, people !
Asta-i rasa umana, vine Hristos si-l pune pe cruce, vine Obama si-l pune prezident… discernamint nema.
Acum, eu cu cine votez ?
In prima runda (primaries) cu unul din urmatorii: 1. Herman Cain , 2. Chris Christie (daca e pe lista), Sarah Palin ( ce, nu poate si omul sa viseze ?).

http://www.investors.com/NewsAndAnalysis/ArticlePrint.aspx?id=586601&p=1

In alta ordine de idei, am auzit ieri la radio o voce care mi-a placut grozav. De la Ella Fitzgerald nu cred ca mi-a mai placut o voce asa de mult.

Si un cintec superb despre casatorie :

Caile misterioase…

boiereasa — Fri, 22 Jul 2011 17:47:26 +0000

Boala finei mele s-a precipitat prin februarie, asa ca ne-am dus toti patru : mama ei, jupinul, eu si o prietena a familiei sa ne testam de compatibilitate. Pe jupin l-au respins ca era prea mare ca dimensiuni si am ramas noi trei. Eu eram cea mai potrivita, in special din cauza dimensiunilor ficatului, cel putin asa mi s-a spus dar urma sa avem mai multe teste.
Intr-o noapte, se asterne o furtuna cum n-am mai vazut vreodata : zapada de un metru, sosele blocate, aeroporturi inchise : nimic nu putea intra sau iesi din regiune. Si-n miezul noptii, ma suna mama fetitei, sa-mi spuna ca sint la spital si ea este pe masa de operatie ca sa aiba transplantul.
In mijlocul furtunii, un baiat de 16 ani a murit intr-un accident de circulatie si toate organele au fost recoltate pentru transplant. In mod normal, ea ar fi fost numarul 14 pe lista de bolnavi compatibili, insa in noaptea aceea nici o pasare nu putea zbura, asa ca toate organele au fost oferite celor mai apropiati de pe lista si care au raspuns la telefon primii.
Asa ca mama ei s-a suit in masina in mijlocul furtunii de zapada, a pus fetita in spate si a condus in 3 ore un drum de 30 de minute.
Acum fina e bine, va lua medicamente tot restul vietii si probabil ca va mai avea nevoie de un transplant in viitor dar cine stie, Dumnezeu e mare, in citiva ani s-ar putea sa avem deja organe artificiale la dispozitie.
Ma gindesc adesea la parintii donatorului si la durerea lor, ma gindesc la fericirea celorlalti parinti care si-au salvat copiii, la felul tainic in care sintem pusi la incercare, atit in fericire cit si in nefericire.
In alta ordine de idei, botezam din nou, pe baietelul prietenei mele pe care am si nasit-o acum 2 ani si un alt baietel al unei doamne cu care m-am imprietenit ceva mai recent.
Mai nou avem hamster, fir-ar sa fie de sobolan, ca numal el mai lipsea, jur ca pute, desi ai mei spun ca halucinez.
Cum m-am potcovit cu hamsterul ? Cea mijlocie face inot intensiv dar nu-i place sa se duca la competitii asa ca am momit-o cu o tombola pe care au avut-o la una dintre competitii. Printre suprize erau si trei hamsteri mititei, de 4 saptamini. M-am gindit ( in perfidia mea ) ca din 500 de copii n-o sa cistige tocmai ea. Nu numai ca a cistigat, dar a cistigat DOI asa ca organizatorii au considerat ca nu este drept fata de ceilalti copii dezamagiti si i-au dat numai unul, slava Domnului ! Dupa care jupinul a cumparat cusca, mincare si o bila mare de plastic in care sa pui hamsterul cind il scoti la plimbare prin casa.
Apropo, cit traieste un hamster ?

Talcioc

boiereasa — Wed, 16 Feb 2011 18:35:56 +0000

O minunatie ( din mai multe puncte de vedere) :

Astia se scarpina dupa ureche, ca nu s-a priceput tovarasul Obama cu Egiptul :

Sint doua categorii de oameni care l-au admirat pe Obama : mincinosii (prostituatii intelectual care i-au cintat osanale fiindca au avut un anume cistig) si naivii (aia care au s-au suparat pe Bush asa de tare, incit s-au amorezat de Obama fiindca nu era Bush).
O sa fac o paralela cu femeia care alege prost, se arde, alege din nou prost, iar se arde… si dupa aceea zice ca n-a avut noroc in viata. Dumnezeu zice sa fim intelepti, sa nu ne lasam pacaliti, sa fim vigilenti. Se aplica si-n amor si-n politica.

“Of all tyrannies a tyranny sincerely exercised for the good of its victims may be the most oppressive. It may be better to live under robber barons than under omnipotent moral busybodies. The robber baron’s cruelty may sometimes sleep, his cupidity may at some point be satiated; but those who torment us for our own good will torment us without end for they do so with the approval of their own conscience.” — C.S. Lewis

Rusia

boiereasa — Sun, 02 Jan 2011 19:02:56 +0000

Despre tovarasii rusi :

http://www.thedailybeast.com/blogs-and-stories/2010-12-31/mikhail-khodorkovsky-verdict-the-end-to-russian-democracy/?cid=bs:archive2

Acu, sincer, mi-e mila de ei. Dar fiecare natie trebuie sa aiba ceva “balls”, cum zic astia pe-aici. Si rusii n-au. Prea mulda vodca, pesemne…