Crestem

Socrul meu imi povestea ca avea la servici un coleg de vreo 60 de ani si de cite ori il intrebai ce face, care mai este viata lui, el raspundea ” I am growing up, what else ?”

Copiii nu-si dau seama ce norocosi sint, libertatea este probabil ca oxigenul pe care nu-l constientizezi pina nu te sufoci de lipsa lui. Ananasul proaspat si portocalele pe linga care trec cu nonsalanta pina devin putrede, painea calda in fiecare dimineata, apa fierbinte non stop si luminile uitate aprinse in toata casa… ce valoare au in ochii lor ? Incerc sa uit ce frig mi-era iarna de bagam uscatorul de par sub plapuma si cum ma sculam la trei dimineata sa apuc un dus caldut si nu stiu daca sa ma simt ultragiata sau speriata de ignoranta lor.

Nici jupinul nu pricepe, poate numai din povesti ce mai stie, I se pare ciudat ca strig la ei sa stinga luminile si sa respecte mincarea pusa pe masa. Cine este cel fara de speranta ?

Aia mica ia lectii de desen, canto si inot, temele si le face tot intr-un picior, la masa din bucatarie si este de-o dezordine genetica. Camera ei este plina de creioane, acuarele, caiete de desen, schite incepute si neterminate aruncate pe pat, sub pat ( pina si-n sertarul cu chiloti ). Nu m-as fi complicat cu desenul insa colegii ei de scoala i-au facut fiecare o caracterizare pe care invatatoarea mi-a trimis-o acasa. Asa am ajuns de mi-am cunoscut si eu copilul, ca altfel este foarte privata. Absolut toti, fara exceptie, au spus ca deseneaza foarte frumos, asa ca acum nu mai suspin atita cind curat petele de vopsea de pe haine si parchet. Profesorul de desen ( un batrinel cu barba si coada de cal ) mi-a spus dupa prima lectie ca este mult mai rapida decit ceilalti, asa ca a inceput sa-i dea teme pentru acasa. Ieri am pus-o sa-mi faca portretul si azi aia mijlocie a remarcat ca seman cu Angelina Jolie. :)  Mde, aia mica mai are de practicat.🙂

De ziua ei i-am luat bilet la Barbierul din Sevilla, cu Nathan Gunn ( Figaro ) si Isabel Leonard ( Rosina ) doi cintareti americani despre care nu stiu nimic, doar ca arata bine de pica.

De Craciun i-au dus bunicii pe toti trei de-au vazut Die Fledermaus la Metropolitan si le-a placut, ca a fost in engleza si-au priceput. Aia mica m-a intrebat daca Barbierul din Sevilla o sa fie in engleza si am pacalit-o ca altfel iar suspina ca nu pricepe, plus ca-i trei ore, dar de data asta citim povestea inainte si este matineu asa ca sper sa nu-mi adoarma pe scaun.

Mijlocia este mai moderna, deseneaza manga  si m-a pus sa-i iau bilete la Demi Lovato, ca-i place. Am intrebat-o daca nu vrea One direction, ca vin in oras anul asta si s-a uitat la mine dezamagita, zicand „Not them again !” Acum de citii biografia lui duduia Demi, m-am panicat dar am dat banii deja, asa ca ne ducem. Sper sa nu fie in rehab pina atunci si sa fie stabila mental.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Sushi

Ce face gospodina romana dupa ce s-a plictisit de sarmale si mamaliga ? Invata sa faca sushi !
Primul pas este sa te utilezi cu un rice cooker, adica un fel de oala sub presiune electrica, a mea vorbeste in coreeana si scoate tot felul de sunete nostime in diferite faze de preparare. Problema orezului este intr-adevar profunda, adica nu se gateste in mod barbar, cum am facut eu pina acum. Plus ca pentru sushi trebuie orez cu bobul scurt si preferabil proaspat, pina-n trei luni de la recoltat. Dupe ce faci orezul, il amesteci imediat cu un otet de orez amestecat cu zahar si sare si-l racesti rapid cu un evantai… imi pare rau ca nu pot sa trimit o poza cu ligura-ntr-o mina si evantaiul in cealalta, sa muriti de ris.
Orezul care nu s-a dat pe jos pina-n final, se poate utiliza la sushi.
Ca umplutura am folosit salmon, crab, ou, castravete si avocado.
S-au batut turcii la gura lor, pe cuvint ca ai mei inhaleaza mincarea in loc s-o mestece si inca n-au ajuns la adolescenta. Ca sa dau un exemplu, copiii consuma 12 litri de lapte si sase kilograme de mere pe saptamina. Plus ca trebuie sa fac paine in fiecare zi iar dimineata bucataria arata ca o vijelie pina le pregatesc pachetele de mincare pentru scoala. In timp ce jonglez brinza intr-o mina si marul in cealalta, aud strigate disperate de la etaj, unul n-are ciorapi curati, altul nu-si gaseste tenisii, altul si-a adus aminte ca nu si-a terminat tema ( pe care si-o termina intr-un picior, in bucatarie sau in masina, in drum spre scoala ). In paralel gatim si micul dejun, care de obicei este lapte cu cereale sau oua fierte. Cind au iesit pe usa, ma simt ca dupa un examen abia terminat. Si a doua zi o luam de la capat.

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Pesteri

Am fost cu feciorul intr-o scurta vacanta la Mammoth Cave, o rezervatie naturala in Kentucky. Este un labirint de pesteri cu o lungime totala de 390 de mile.
Pentru prima data in viata am mers cu caiacul, sase km de vaslit nu-i gluma, cu feciorul si tintarii de rigoare. Ne-am aventurat cu un Zip line, daca nu stiti ce-i, uite aici : http://en.wikipedia.org/wiki/Zip-line. Feciorul era cam alb la fata la prima incercare dar dupa al treilea traseu a inceput sa-i placa.
Am asistat la un spectacol cu cowboy, am facut poze imbracati in costume de vest salbatic, am mincat doar junk food si am baut doar coca cola, am mers cu telescaunul si i-am cumparat cadou de ziua lui un briceag albastru din cel pe care-l ai toata viata ( l-a si botezat „The unstoppable”, fiinca asa era numele caiacului in care am vaslit in ziua aceea ). Am fost la o ferma cu animale din Australia, unde am muls vaci, am invatat despre serpi si am hranit pasari.

Acum copiii au plecat la bunici, in NY.
In alta ordine de idei, am descoperit cartea de geometrie a lui Kiselev, tradusa din rusa in engleza, are doua volume, geometrie plana si in spatiu, o s-o folosesc pentru lectii acasa, sint asa de bucuroasa… si nostalgica in acelasi timp.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Reset

Parintii au ajuns cu bine in Romania, ieri mama a plecat pentru prima data singura de acasa. Tata s-a simtit dator sa-i multumesca inca o data jupinului, pe cuvint ca nu inteleg de ce, e ca si cum mi-ar multumi mie si doar nu trebuie sa-i multumesti copilului tau… nu este ca si cum ar fi alta optiune pentru copil… cordonul ombilical n-are timp sau spatiu. In fine, sum spuneam, este mai greu sa primesti decit sa dai, oricine poate fi generos dar numai oamenii deosebiti pot primi cu adevarat… inclusiv iubire.
Am mutat-o pe mijlocia in fosta camera de oaspeti, adica fetele au camere separate. Le-am transferat la noua scoala, le-am cumparat uniforme, pentru ei o sa fie o experienta interesanta sa fie expusi la un alt fel de mediu. Este o poarta pe care am decis s-o deschid pentru copii, sper sa aiba puterea sa ramina ei insisi.

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

55 de ani

Azi parintii aniverseaza 55 de ani de casatorie. Mama l-a trimis pe jupin sa cumpere sampanie, feciorul a facut gratar. Bunica s-a agitat toata cu pregatirea, acum spala vasele, semn ca incepe sa se recupereze. Este asa de bine sa-i aud vocea care striga la tata „surdule, de ce nu vrei sa porti aparatul, uite, draga, ca lui taica-tu-i convine, ca el n-aude, ce-i pasa, numai eu trebuie sa tot tip la el ca sa faca ce-i spun”. Tata se uita la ea si ride, zice ” si maica-ta, asta, ma tot bate la cap ca n-aud da eu aud, domnule, ce-am nevoie, aud”.
Apoi mama a zis povestea casatoriei lor civile, cum a venit dimineata cu trenul din provincie, cum au fost patru persoane la primarie, cu doua jerbe de gladiole roz cumparate de soacra, pantofi de nubuc si prima ei rochie de matase, apoi seara din nou pe trenul de provincie si a doua zi inapoi la lucru. Si mi-am adus aminte de povestea casatoriei mele civile, ca vorba mamei, destinele se mostenesc. Dimineata am plecat cu trenul la interviu, m-am intors la prinz tot cu trenul si a venit judecatorul in casa socrilor, unde a oficiat casatoria. Soacra a cumparat un buchet de flori si a facut un platou de prajituri, prietenul jupinului a facut citeva poze si am baut sampania obligatorie.
Acum tata se uita la un film cu Fred Astaire, The Bandwagon, pe care cica vrea sa-l vada de-o viata si i l-a dezgropat jupinul de la o biblioteca locala. Mama discuta politica intre timp, cu ginerele, ca este foarte revoltata de ceea ce se intimpla in Romania. Zice ca spera sa nu fie razmerita pina nu ajung si ei acasa, ceea ce va fi peste doua sapamini, cu voia lui Dumnezeu.

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Examen

Am trecut cu bine de examenul de recertificare, urmatorul este peste zece ani.
Mama se recupereaza cu incetul, imi place ca-i aici, desi tata se cam plictiseste.
Acum totul pare deja ca un vis.

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Plecam acasa

Ziua 6 – cu voia lui Dumnezeu, azi plecam spre casa. in afara de reactia dupa transfuzie, nu au fost alte probleme. Inca o doare incizia, insa altfel este bine. Avem un drum de sase ore cu masina, plus pauzele de evacuare. Cardiologii au un fix cu diureticele si laxativele. Sa-i vad pe ei la un drum de sase ore, incercind sa vineze toaletele publice.🙂 Vezi, asta este o problema foarte practica pe care nu mi-am pus-o niciodata cind am externat un pacient. O sa fiu mai atenta data viitoare.
Noua mea slujba m-a sunat sa ma intrebe cind pot incepe. Perfect timing, cum zic astia pe-aici, ca-mi trebuie banii, maica.🙂 Cleveland Clinic nu-i ieftin, pina si un sandwich este 4 $, mi-am golit toate aconturile.
Partea buna este ca a mijlocie a avut o experienta pe care o sa si-o aminteasca toata viata. este deja matura si intransigenta cu propria ei viata. Cu o asemenea personalitate, nu va fi fericita daca nu exceleaza. Se va lupta intai cu partea vazuta si apoi va luneca linistit spre cea nevazuta… daca-i desteapta…

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu