Intoarcere acasa

Maine zbor inapoi spre casa, dupa o scurta vacanta bucuresteana. Am cumparat o singura carte, dupa ce ma laudam ca voi veni cu valiza plina… m-am trezit gindindu-ma ca este mai usor sa comand pe Amazon decit sa ma trambalez prin aeroporturi.
Parintii au mai imbatrinit nitel iar mama mi-a spus zimbind ca „ei nu vor nimic de la mine”, m-au asigurat delicat ca ei in casa mea „nu pot trai” dar ca pot sa-i las pe copii la Bucuresti o eternitate jumate. N-au inteles de ce nu pot sa-mi tai inima din piept apreciindu-le generozitatea in acelasi timp… si cind i-am intrebat ce vor face cind vor deveni dependenti fizic de altii m-au asigurat ca „se vor descurca” si ca ” zau, fata mamii, nu pricep ce-ti bati tu capul cu asa intrebari”. Nu, nici eu nu pricep de ce-mi bat capul, poa sa mi se topeasca de-atita gindire si-i pacat…
Si atunci, brusc, mi-am dat seama ca nu trebuie sa fie un ocean distanta ca sa fie un ocean distanta. Mi-am dat seama ca oferim ajutorul pentru ca sintem egoisti si-l acceptam pentru ca sintem generosi. Mi-am facut bagajul impachetind cele citeva fleacuri cumparate din Obor, pozele si musai vesnicul comision de propolis-laba ursului-coada viperei-nasul broastei-buricul babei. L-am sunat pe barbat si i-am zis „vin, barbate, nu uita sa duci gunoiul si sa cumperi paine” iar maine seara, cu vrerea lui Dumnezeu si de n-o torpila niscaiva avionul, o sa fiu acasa.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s