In tranzitie

Discutam in masina cu tata despre simtul civic al unui popor si despre importanta organizarii ad-hoc a micilor comunitati in vederea rezolvarii unor probleme locale. Ma plingeam de pasivitatea romaneasca (aia pe care cindva o confundam gresit cu Miorita, pina mi-a explicat cineva destept ca nu-i asa). Acum vad si eu ca-i o mare diferenta, ciobanasul are suflet mare, asa-zisa pasivitate a lui nu-i nesimtita.
Dadeam ca exemplu tatalui meu ce se intimpla pe strada unde locuiesc atunci cind trebuie rezolvata o problema : citiva vecini (nu mereu aceiasi) vin cu o propunere, colecteaza bani, angajeaza oameni si lucrurile se rezolva. Acelasi lucru se intimpla la scoala copiilor, la biserica si la camera de comert din care fac parte. De acolo vin forta si mobilitatea extraordinara a societatii.
Sa-ti pese ce se intimpla pe ulita ta, sa nu fii nesimtit, sa te implici… cea mai practica lectie de religie pe care preotul ar trebui s-o expuna enoriasilor. Lasa ca nu-ti iubesti vecinul… dar macar nu trece ca nesimtitul peste nefericirea lui. Nefericirea lui e despartita de nefericirea ta printr-un perete subtire de bloc, printr-o usa de lift, printr-o fereastra de balcon : auzi tot, mirosi tot, jumate vezi si jumate ghicesti. Implicarea asta nu-i tot una cu birfa curioasa a duduii iesita pe scara cu parul in bigudiuri si nuante proaspete de violet de gentiana. Implicarea despre care vorbesc este activa, nu contemplativa. Ea nu trage concluzii intepate despre viata si greselile vreunui Escu, ea rezolva problemele fara a se erija in lup moralist.

Cit eram la Bucuresti am prins citeva discutii despre „incalzirea planetei”, de care am fugit ca dracul de tamaie, pentru ca sunau mai degraba a jelanie de ingropaciune decit dezbatere intelectuala. Mi-am adus aminte de nuvela lui Caragiale, aia de ajunge sa se reverse Marea Neagra si sa intre un vapor in cinematograf. Cersetorului de la coltul strazii i s-ar acorda mai multa atentie daca ar fi o specie pe cale de disparitie dar deh, e mai usor sa salvezi pinguinii decit sa-ti salvezi sufletul. Si suna mai bine, te implici… ca tot vorbii despre implicare mai devreme.
Am devenit globali fara a sti cum sa fim locali. O cauza mareata si grava e oarecum o consolare pentru lucrurile marunte si atit de insurmontabile : curatenia, cumsecadenia, politetea, cinstea, lucrul facut temeinic.
Dar promit ca atunci cind oi vedea un bucurestean anti-incalzitor al planetei curatind benevol in ziua lui libera gunoaiele si mizeria de caine adunate in gropile de pe Stefan cel Mare, o sa donez si eu ceva pentru cauza lui.

Am ocazia sa citesc in timpul zborului din cartea Ioanei Parvulescu, „In intimitatea secolului 19”, pe care o gasesc scrisa bine, pe alocuri poate cam din galopul calului, de trebuie sa ma opresc a respira. Concluzia este ca nu ne-am schimbat prea mult (da avem potential !) si ne trebuie grozav un prezident de import, ca rege nu se mai poarta. Chiar, propun sa importam un parlament cu guvern si prezident cu tot. Decit niste ratati autohtoni, mai bine niste destepti cu accent.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s