De la Iov la Prometeu

Am intilnit o varianta cutremuratoare a „Femeii care plinge”, a lui Picasso… era de fapt barbat si nu plingea din amor, ci pentru ca-i murise copilul. Nu stiu daca poti sa-ti imaginezi, omul plingea fara sa plinga, de fapt. Fata lui era asa de chinuita incit vedeai torentul interior, durerea absoluta, inima spintecata in doua si agatata de-un cui in cer, spre vesnica neterminare. Omul stavilea cu greu in el un racnet neputincios de-a se vedea mort pe el insusi, inainte ca sa aiba de fapt dreptul de-a muri fizic.

Eu am fost martorul durerii aleia cind nu esti  rational, nu esti crestin, esti dincolo de disperare (caci disperarea inca mai spera), te descompui la nivel molecular si pielea de pe tine devine prea strimta.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s