Nebunie

Ca sa ne putem ierta pe noi insine, trebuie mai intai sa fim umili. In Pateric este o poveste cu doi calugari cazuti in pacat in marele oras : unul, cu lacrimi in ochi se intoarce spre Dumnezeu recunoscindu-si imperfectiunea, se pocaieste si se mantuieste, celalalt dispera si abandoneaza, sfirsind in cadere finala. Ce i-a deosebit pe cei doi ? Trufia… daca eu nu ma pot ierta, dupa mintea mea, atunci inseamna ca sint de neiertat. Adica, ce mi-s eu cu marginirea mea, ce mi-e Dumnezeu, tot una. Omul care zice „Nu pot sa ma iert si pace” e in mare pericol sufletesc, fiindca desi cocheteaza cu ideea de Dumnezeu, se pune pe sine masura tuturor lucrurilor.
Ca sa ne putem ierta pe noi insine, trebuie sa ne iubim pe noi insine, sa ne iubim sufletul etern, nu trupul trecator (pe care oricum nu-l iubim, dupa cum ne batem joc de el).
Ce inseamna sa ma iert pe mine insami ? Inseamna sa regasesc echilibrul dintre mine si lume, sa ma simt bine, autentic si justificat in Univers, sa ma simt „la locul meu”, existind in cea mai buna cu putinta capacitate a mea (nu perfecta, ci perfectibila).
Cind refuz sa ma iert pe mine insami, refuz sa cred ca ma pot imbunatati, ma limitez la a ramine ceea ce sint, fara speranta indreptarii. Admit ca Dumnezeu a creat o fiinta iremediabil pierduta, un ratat perpetuu.
Nu ma iert de complezenta, stiu ca sint marginit, cocosat de pacate, stiu ca ma pindeste al rinjit la fiecare colt dar mai stiu ca n-am sa ma las, ca n-am cum sa ma las, ca sint incapatinat si absurd in credinta atotputerniciei lui Dumnezeu.
Nu vreau sa fiu altfel, nu dau doi bani pe a fi rational, am fost acolo si la ce mi-a servit dincolo de tabla inmultirii ?
Daca ni se cere sa fim nebuni pentru Hristos, nu inseamna ca tre sa iesim urlind in strada cu parul vilvoi, nebunia e aia subtila, cind zimbesti in sinea ta celor ce-ti demonstreaza cu argumente stiintifice ca esti un soi de maimuta. Nebunia in Hristos e dragostea ce-o ai pentru cel de care nu-ti place, generozitatea ce-o manifesti din ceea ce n-ai : timp, bani, delicatete, rabdare. Nebunie este cind te invelesti cu plapuma vara, pentru ca iubitului tau i-e frig, maninci bame baloase pentru ca mama ti le-a gatit, pui kitch in sufragerie pentru ca nasa ti l-a dat cadou, zici ca puii tai sint asa frumosi fiindca au luat dupa familia soacrei… asta-i nebunie pentru Hristos… cind muti reflectorul de pe tine cel narcisist, pe cel de linga tine.
E greu sa te ierti pe tine cind n-ai pe cine iubi…

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s