Cinste

O prietena mi-a trimis azi dimineata un articol al lui Mircea Cartarescu despre cinste, articol care mi-a trezit amintiri dureroase. Pe scurt, el afirma ca la baza problemelor noastre se afla faptul ca ne complacem in a fi un popor imoral – nu toti, insa un numar disproportionat de mare al populatiei.Omul cinstit a devenit in Romania un soi de Oblio, o raritate de fraier destinat ratarii. este cu atit mai trist, cu cit granita dintre cinste si necinste devine gri si negociabila. De exemplu : e o hotie sa iei spaga, indiferent de jena cu care o faci si de marimea salariului. Fiecare plic pe care-l iei, e o lopata sapata in groapa viitorului copiilor tai. E o hotie sa iei prosoapele de la hotelul unde ai stat. E o hotie sa calatoresti fara bilet sau sa-l mituiesti pe politistul care-ti da amenda. E o hotie sa-l mituiesti pe conductorul de tren. E o hotie sa declari la fisc venituri mai mici decit cele reale. E o hotie sa declari o chirie mai mica decit aceea pe care o incasezi. E o hotie sa cumperi un apartament declarind un pret mai mic decit cel real. Asa cum zicea mama lui, zicea si mama mea „un cap de ata pe care-l iei si nu-i al tau, esti o hoata”. Ma ingrozeste cit de negociabile au devenit toate aceste lucruri in Romania si am doua explicatii :Prima, ca noi avem o mostenire fanariota pronuntata, de care nu ne putim scutura.A doua, ca in perioada comunista a scapat cine a putut si de multe ori s-a facut procesul de selectie in favoarea hotului. In plus, biserica si partea onesta a reperelor sociale au fost decapitate, raminind sa supravietuiasca prin exemplare oarecum jalnice. Asa se face ca dupa revolutie, un martir precum Corneliu Coposu a fost batjocorit si marginalizat iar procesul comunismului n-a avut niciodata loc. Lipsa de admiratie si respect pentru un om cu statura lui morala (si a altor citorva stinci morale si spirituale din vremea aceea), lipsa asta m-a uimit si un timp nu puteam pricepe. „Oare binele si raul sa fie atit de relative ?”, imi spuneam cu nedumerire. Dupa citiva ani am terminat scoala si mi-am revazut profesorii din alt unghi : acela al colegului care se compromite, se porcaieste pentru o cafea, un plic cu bani sau un kil de banane. Sigur, salariile erau mizerabile iar conditiile de munca imputite dar, Dumnezeule, cum sa nu-ti fie sila de tine, sa ajungi in halul ala ? Ma-m uitat si la multi dintre cei ce intindeau plicul : unii erau in situatii disperate dar de multe ori o faceau pe principiul „dai un ban da stai in fata” sau „daca nu-i dau nici nu se uita la mine”. Aceasta judecare apriorica a comportamentului iar m-a pus pe ginduri : cu alte cuvinte, pornesc din start de la premiza ca omul din fata mea e un mizerabil caruia nu-i pasa de mine daca nu-l „indulcesc”. Desigur, acest fel de judecata se baza in parte pe antecedente justificate dar si pe ideea ca profesia era formata in majoritate din pigmei morali.Este posibil a selecta intr-o profesie toate scursurile societatii ? Cu alte cuvinte, poti selecta dintr-o societate cinstita, numai pe acei citiva necinstiti care se vor indrepta catre o profesie ? Cred ca orice profesie este reprezentativa pentru societatea din care s-au ales indivizii, adica procentul de spagari este identic pe sectiune orizontala in toate profesiile, doar ca unele profesii sint mai putin susceptibile la spaga si hotie. Uneori e mai vizibil si dureros, alteori mai putin evident dar nu mai putin daunator pentru viitorul unei tari.Tuturor mamicilor oripilate de spagaria din medicina romaneasca, li se poate da un sfat : copiii vostri sint medicii de maine. Cresteti-i cinstiti si morali si asa o sa-i aveti si profesional. Daca-i invatati ca morala e relativa si cinstea negociabila, e falimentul vostru, nu al lor. La fel le-as spune si bunicilor de azi : doctorii hoti de-acum sint produsul educatiei pe care ati dat-o copiilor vostri in ultimii cincizeci de ani – mincarea pe sub tejghea, chiulul de la slujba si treaba facuta pe jumatate, mica papetarie furata de la birou, ciocolata si diftina strecurate pe sub jupa din fabrica. Sigur, toate se pot justifica prin tragedia istorica prin care am trecut dar toate au consecinte si acu iaca, ne spalam pe cap cu ele.Hotia pute iar de putoarea ei nu poti sa te ascunzi nici in biblioteca si nici in biserica.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cinste

  1. anca zice:

    draga mea, iata ce am patit azi, emblematic de-a dreptul pentru ce ai scris.

    ora pranzului, polaie torentiala, ca sa nu tinem copiii in casa, hai la Ikea, unde au un super loc de joaca, plus noi un restaurant tare bunicel:) dupa un drum de aproape 1h, aici, surpriza! si restul bucurestenilor, pe o asemenea zi, se gandise la fel ca noi. parcarea full, ne invartim cu masina si copiii (2 deja adormiti!) pe acolo in sus si-n jos, gasim si loc, dar prea departe (ne facea ciuciulete pana la intrare). Hmm… cum ne plimbam ne-am amintit ca in reclama lor povestesc despre niste locuri pentru familiile cu copii, aproape de intrare. Dupa cateva invarteli, ura! le gasim, pline desigur (ca si cele pentru handicapati unde erau parcate niste jeepane – hm!) Ne uitam, cand, ne face semn o doamna in varsta, care vazuse ca se elibera un loc. Ne indruma si ne tine locul, pentru ca era gata sa se bage altul (mai devreme am patit la fel, gasim loc si hop, in tromba, un nene se baga in fata noastra, desi i-am facut semn ca suntem cu copiii – sunt frustrata, se vede, nu?)

    Bun asadar, reusim sa intram. Nu parcam bine, ca nenea care a vrut sa se bage in locul nostru se baga totusi, intre benzi, fericit ca a parcat si el. deschide usa la masina lui, desigur ca ne-o loveste pe-a noastra hm! sotia lui coboara si ea tot pe acolo ca usa ei era de-a dreptul lipita de masina din dreapta (oare soferul ala cum a urcat, chiar?)

    sotul meu coboara pe ploaie sa-i atraga atentia ca aici sunt locurile pentru familiile cu copii (ca sa nu mai vorbim ca parcase intre benzi). el – si ce domnule! suntem in romania!
    sotul: domnule, suntem in ikea (se subintelege ca nu in romania, nu?)
    el, nervos: si cu ce te-am deranjat?
    sotul: pe mine nu, dar ati luat locul unde putea parca

  2. anca zice:

    o familie cu copii!
    el: am si eu copii, in portbagaj!
    (ce gluma glumeata!)
    sotul: domnule, sunteti om batran, de ce vorbiti asa?!
    el: esti un dobitoc! eu sunt doctor, repar oameni ca tine! idiotule!

    si a plecat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s