Cum incepe ?

Magda a avut un comentariu care m-a stirnit : cind ne dam seama ca lipseste ceva, ca sintem la o rascruce ? Cind incepem a simti ca rationamentul nu e totul, nu e suficient, cind incetam a pica in fund in fata propriei logici si educatii ?Nu-i nimic rau in a fi un om instruit, dimpotriva, instructia poate fi generatoare de mare balsam sufletesc pentru purtatorul ei si pentru cei din jurul lui. Multe talente se pot slefui doar printr-o instructie indelungata si care merita cel mai adinc respect. Dar nu despre asta este vorba aici. Dincolo de un anumit nivel, instructia nu mai poate satisface setea de cunoastere si mai ales setea de absolut. Cine se incapatineaza sa ajunga la Absolut prin instructie, in cele din urma va ajunge la Dumnezeu. Iar cine-si face din instructie un Dumnezeu, ramine la jumatatea drumului, ca un om care se duce la mare dar nu se baga in apa dincolo de glezne.Am cunoscut un baiat care era un matematician de exceptie. I-am urmarit cariera cu interes, de la o universitate de virf la alta, lumea parea prea mica pentru el. La citiva ani dupa terminarea ultimei specializari a specializarii si cind ma asteptam sa-l vad pe culmi universitare internationale, am vorbit cu el la telefon. Se hirotonise. Era fericit. Mi-a spus : ” Voiam un raspuns dar gresisem intrebarea”.Intelectul trebuie sa fie servitorul iar nu stapinul nostru. Pare aiurea ca dupa ce ne chinuim ani in sir sa-l cizelam si sa-l imbogatim, sa-i dam un sut in dos. Totusi, daca nu-l stapinim, nu putem merge mai departe. Intelectul te duce pina la malul marii si te face s-o admiri dar ca sa intri in apa, trebuie sa te dezbraci de el (si implicit de suficienta si orgoliu). Apoi te uiti la alti inotatori din jur si incet, cu teama si rabdare, inveti si tu sa inoti. La inceput iei citeva guri de apa, obosesti si te intorci la mal, te mai agati de cite un colac dar atingerea apei e asa de dulce ca te atrage inapoi, te uiti la cei ce inoata in departare, spre linia orizontului si indraznesti si tu… nu e nici o garantie ca vei ajunge vreodata unde nici nu poti cuprinde cu mintea, s-ar putea sa obosesti si sa te ineci dar nu conteaza, la mal nu te mai poti intoarce odata ce-ai simtit gustul marii.Cel ce ramine pe mal nu poate intelege trairea aceasta, se uita la cei din apa nepricepind ce i-a apucat, sta in hamacul intelectului acoperit de umbrela ego-ului. Ca sa-i raspund Magdei, cred ca inceputul este atunci cind ne infuriem pe noi insine. 🙂 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s