Poveste cu o doamna si un domn

E o doamna, o adevarata doamna. De la zimbet la catifeaua vocii, nu e nici o stridenta. Eu, aflata la a doua generatie incaltata, ma uit cu incintare la atita armonie intr-o persoana.”Am un ganglion… de citeva luni, am sperat sa treaca dar nu a trecut si m-am hotarit sa vin” spune cu voce calma si precisa.Ganglionul, de fapt, e mare, tare si dureros si nu exista nici o indoiala. Stiu ca stie, de aceea sint foarte sincera cu ea, in momente ca acestea e mai bine sa te focalizezi pe partea organizatorica, cel mai grozav pentru om e sa nu stie unde se afla si incotro s-o apuce. Lamurim ce teste trebuie, in cit timp vin rezultatele, ce urmeaza daca intr-adevar este ce cred ca este. Apoi o intreb daca sotul stie si brusc, echilibrul se darima : incep sa-i curga lacrimi si durerea i se citeste pe fata. „N-am putut sa-i spun, mi-e frica. E un om asa de bun si-l iubesc asa de mult ! Stiu ca eu voi fi bine, nu mi-e frica de ce urmeaza dar mi-e frica pentru el.”Il stiu si pe dinsul, e tot pe-atit de domn pe cit este ea de doamna, „two birds of a feather”… Ne intilnim la o cafea si-i spun, cobea de mine ! Simtise si el ceva pesemne, zimbeste si ma intreaba ce sa faca. „S-o stringi in brate si sa-i spui ca totul va fi bine.” Ma uit la el si stiu ca e cu mult mai puternic decit arata, abia acum se va dezvalui lumii marele lui curaj. Intr-adevar sintem facuti din aluat diferit, femeile si barbatii, chiar si cind sintem suflete pereche raminem mistere unul pentru celalalt, numai cite o criza din aceasta ne mai dezveleste sufletele. Sintem complicati si schimbatori, mai adinci decit adincurile, nu ne cunoastem pe noi insine decit putin si pe altii deloc. Numai Dumnezeu ne stie ca-n palma si ne da libertatea deplina, asa de mult ne iubeste, ceea ce mi se pare de neimaginat, cum ar fi sa-i dau libertate deplina feciorului, cind il stiu cum este. Totusi, in ochii lui Dumnezeu avem credit mare iar uneori ne ridicam admirabil la inaltimea lui.  P.S. De fapt, bunicile purtau pantofi, asa ca, tehnic, sint la a treia generatie incaltata. De stra-bunici nu garantez…

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s