Respiro

Intre sosiri si plecari, nu mai am timp decit sa respir. Maninc in masina, invat spaniola in masina, scriu e-mailuri in masina. As sta si pe buda in masina, daca ar avea una. Cam greu la 120 de km pe ora dar nu imposibil. Nu ma tund pentru ca n-am cind, unghiile mi le tai din carne ca sa „tina” o vreme, rugaciunea am stilizat-o la maxim, de fapt masina este un mediu perfect pentru rugaciune, multe dintre accidente au fost la un fir de vopsea, in timp ce rugaciunea se depana… Citesc despre oameni care au timp de mers la ski, vad poze perfecte cu apusuri apetisante si chipuri zimbitoare, in timp ce pasez celularele dintr-o traista in ailalta. Caci posetele mele au devenit traiste, precum in timpurile indepartate ale copilariei, am ghiozdan. Dimineata imi fac inventarul : traista numarul unu, traista numarul doi, telefoanele, un mar, o cafea, catastifele cu nume si cifre misterioase, posta care intra si aia care iese, orarul familiei cu veniri si plecari. Am un orar realist si unul nerealist. De doi ani n-am mai purtat pantofi, doar saboti usori de piele si papuci de ochii musafirilor, idem pentru fusta, am trei rochii pline de praf pe la umeri, nu mai suport ciorapii lungi, nici pantalonii de stofa, doar pe cei de catifea moale. Rotesc pina la disperare aceleasi pulovere din bumbac usor, decolorate si labartate de atita spalat, in timp ce hainele mai fasonate sint scoase din dulap o data pe an, cind merg la Bucuresti… nu vreau sa am discutii… Am un rimel care a expirat din 98 (da mai merge la o adica) si o oja cu care mijlocia isi picteaza papusile. In schimb am parfumuri, sticlute pline sau goale, antice sau futuriste, de o pruna sau de doua. Si acum am in nari Youth Dew al mamei si un oarece Caron al tatei. Jupinul e total insensibil la asemenea delicatesuri fandosite dar le accepta cu strimbaturi de om supus la suplicii in numele iubirii. Pare sa fi capitulat de cind le-am corupt si pe fete in delirul acesta olfactiv. De fapt imi place sa postesc prin munca, sa ajung la asceza prin epuizare. 🙂 Era o gluma, da ?

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Respiro

  1. viatalatara zice:

    aiii! te iubesc!

    (sunt anca, mi-am facut inca un blog, dar nu intra, ca n-am scris nimic si oricum n-ai timp sa citesti:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s