Pazea ca vin !

Au zacut telefoanele alea Polycom in casa, in loc de mobila, un an si mai bine. In timp ce eu faceam call forwarding de la birou la celular… dureros, mai ales cind esti in roaming , chit ca am 2000 de minute pe abonament. Zic catre sotul : „Suna, mai si tu sa vorbesti cu aia sa instaleze VoIP, sa mearga telefoanele, mai mare risul.” Ca maine, ca dupa sarbatori, ca luni dimineata acu sint inchisi nu se poate, a trecut un an. Azi, i-am sunat. Din om in om, am nimerit peste Jose, politicos, din cind in cind se pierdea de la telefon (cred ca alea erau momentele cind lesina el pe covor de risul meu), l-am tinut pe Jose la telefon o ora, omul tot politicos dar pina la urma se facuse seara pe la el pe-acolo si voia sa plece baiatul acasa. Asa ca m-a pasat la o cucoana draguta care s-a recomandat ca directorul de IT, pina la urma cucoana a aruncat prosopul si mi-a zis ca o sa ma paseze maine la niste specialisti si mai si, probabil ca toti cei in stare sa aiba a face cu mentally challenged plecasera acasa. M-am simtit ca o brinza Limburger intr-un raion de lenjerie intima. Dupa aceea, fiindca imi facusem mina, am sunat o alta companie cu care vreau sa fac billing-ul (un soi de nota de plata pentru medic). De data asta mi-a raspuns Dimitri (doar baieti frumosi azi) si incetisor, am inceput cu lista de intrebari. La inceput citeva, ca sa nu-l sperii, apoi mi-am lansat atacul. La sfirsit ramasese numa Dimitri, cu baioneta in coaste, prabusit zimbind pe cimpul datoriei. „Mai aveti vreo intrebare ?” zice el cu ultima suflare. „Da, pot sa am numarul de telefon direct… in cazul ca mai am ceva nelamuriri in viitor…” Am auzit un suflu greu si apoi s-a asternut tacerea… In fine, vine barbatul acasa, eu mindra ca am reorganizat cablurile. „De ce-ai scos serverul din circuit ?” „Care server, aa… cutia asta, nici nu stiam… da la ce-ti trebuie, oricum ? Pai a trebuit sa-l scot ca in AirPort nu era decit o gaura destul de mare ca sa intre cablul de la telefon si nenea ala, Jose, a spus sa nu trec telefonul prin router (mama, ce cuvinte mari rosteam, ce mindra m-am simtit). Din fericire jupinul e politicos (si fie vorba intre noi, cred ca era si prea obosit sa se puie cu nebuna). A mai rotit el ceva cabluri pe-acolo, nu stiu care, ca pentru mine cablurile se impart dupa culori iar directiile la condus in dreapta si cealalta dreapta. Maine dupa masa imi iau liber… am ceva idei si am mai gasit niste companii foarte interesante… cu numere toll-free.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Pazea ca vin !

  1. viatalatara zice:

    vii tu, vii, dar si cand te-oi intoarce, Terminator! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s