Un pat incapator

In fine, nu-i nimic ce o femeie vicleana sa nu poata face daca-si propune cu adevarat : am cumparat masina. Jupinul zice ca-i barca, nu masina, numai ca-i lipsesc vislele. Are opt ani vechime si totul manual, inclusiv clante si ferestre, e turcoaz, cea mai sofisticata piesa la bord e un radio dar… are numai 30.000 de km, e platita integral si e a mea. Statea acolo stinghera in parcarea magazinului, batrina cu suflet tinar si toti treceau pe linga ea fara a o lua in serios : simplitatea intruchipata, culoare stinjenitoare, pret prea mic si kilometraj nereal pentru virsta ei. Fusese cindva cumparata de un batrin, ca sa fie gata sa-i care nepotii. Nepotii crescusera, bunicul imbatrinise si mai mult dar inca avea grija de masina lui : toate inspectiile la timp, lustruita, gata sa-si poarte comorile. Asa-i alegem uneori si pe oamenii din jur :  simandicosi, cu de toate la bord si prea scumpi pentru buzunarul nostru. 

Ieri am vazut Vanity Fair, chiar m-a impresionat, un film pentru cucoane. M-a facut sa ma gindesc la toate iubirile neiubite, alegerile nealese, prieteniile neimprietenite. Ce-ar fi putut sa fie si n-a fost, iata obsesia periculoasa a femeii cu prea mult timp la dispozitie. „Munca vindeca gargaunii”, spunea bunica. Feciorul le citeste celor mici. „Oh, eroul meu !”, spune aia mica batind din gene cum numai ea stie si ma intreb daca aroma ironica e reala sau imaginara. Se storcoseste intre mine si cei doi mai mari, facindu-si loc cu fundul si coatele, apoi se intoarce spre mine zicind ” doctorita de copii care strica jucarii” si se amuza. A mijlocie vrea o perna, apoi doua, apoi vrea patura. Foile la care lucram sint acum undeva sub perne, o parte sint pe sub pat. Firul s-a rupt undeva intre chemoterapia adjuvanta si imunoterapie, fete japoneze sperietoare ma privesc din povestea cu fantome, stau cu o buca in pat si cu una in aer. In cele din urma facem loc celor doua papusi, iepurasului, lui Teddy, broastei testoase, ardeiului iute cu sombrero si mai e inca spatiu locativ, ca-n povestea cu manusa. „Cine face pirt, pleaca din pat !” anunta cu aplomb feciorul. Orice, numai nu v-ati ascunselea. „Mami, hai de-a v-ati ascunselea, tu numeri !” striga mijlocia. Acum feciorul o ia pe-a mica in spinare si ea sta asa, spinzurata si chinuita, cu gura pina la urechi si mucii pina-n barba. Jocul se potoleste brusc la venirea lui tati, vraja se destrama, noapte buna !

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Un pat incapator

  1. Irina zice:

    Draga Anne, sa fie intr-un ceas bun si s-o stapanesti sanatoasa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s