…imbatrineste copilaria

Copiii pot intelege arareori chicotitul interior al parintilor, sentimentul ala ghidus care-ti spune ca esti inca un copil, inca tinar, ca viata e frumoasa. Cumva, parintele devine parintele nostru si atit, inceteaza a mai fi o persoana cu vise, dorinte si secrete, o persoana care poate la un moment sa se desprinda complet de noi, ca si cum noi am fost doar o etapa in viata lor. ne place sa ne consideram alfa si omega in viata parintilor nostri, avem pretentia unui cordon ombilical perpetuu. Cind sintem mici, ei sint zeii nostri apoi bancherii nostri, apoi demodatii care stau cu copiii iar intr-un final, pietrele noastre de moara.

Nu pot sa cred ca am trei copii, stau si ma uit la ei si-mi spun ca nu-i adevarat, cum zicea ala din Africa despre ursul polar, adica se uita la el si spunea ca nu exista. Ma simt brusc de paisprezece ani, covirsita de raspunderea pe care mi-am asumat-o, eu insami inca un copil cu copii. Desi odata cu maturizarea s-a asternut o tristete in plan secund, desi temperamentul meu in esenta brutal s-a domolit, ma vad la fel de ezitanta ca in copilarie. Mi se trage probabil din mediul artificial in care am crescut si din statutul de copil singur la parinti. Si la saptezeci de ani o sa ma simt o frauda a unui adult care de fapt nu exista. Cum ne percep copiii nostri fata de cum sintem noi in realitate ? N-am indraznit niciodata s-o intreb pe mama : „Mama, cum esti dumneata de fapt, cine esti, ce mistere si ciudatenii ascunzi ?” Nici n-am „prins-o” vreodata cu inconsistente, cu izbucniri imature, facea ce spunea (de cele mai multe ori). Eu sint mult mai inegala decit ea, nu mi-am gasit inca ritmul confortabil matern, adesea ma controlez pentru a nu-i contraria, imi inghit vorbele si-mi ascund neastimparul. Feciorul are acelasi neastimpar, aceeasi tensiune interioara de tigru la pinda. Asta nu-i bine, sapa energiile si ingreuneaza rugaciunea. Imi dau seama ca macar in parte izvoraste din lipsa unui duhovnic mai experimentat, ca e o punte subtire unde-mi privesc sufletul in echilibru precar. Uneori ma consolez cu acest status quo, privind situatia cu un interes mai degraba intelectual, alteori mai incerc a face citiva pasi. Sint si momente cind singura solutie pare a fi aplecarea inspre celalalt, schimbarea centrului de greutate.

Continuam desteptarea fortata a lui Gulita : azi i-am citit The Bill of Rights si am continuat cu mica enciclopedie de istorie universala, de-i terminaram pe samurai si trecuram la azteci. Apoi am descoperit cele zece porunci in engleza veche, cifrele latine, jocul de poker si viata fascinanta a lui Douglas Bader. Ceva s-o prinde din toata salata asta, daca scoala nu-l antreneaza, o sa-l antrenez eu. Si nu ma refer neaparat la notiuni, ce ma intereseaza sa-l invat este cum sa spintece o idee, sa-i suga maduva si sa scuipe osul, cum sa adune, sa sintetizeze, sa simplifice, sa clarifice… intr-un final, cum sa imbine logica si bunul simt dind la o parte pretentiile fara continut.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la …imbatrineste copilaria

  1. irina f zice:

    Hristos a inviat!

  2. magda zice:

    boieroaico, este unul din cele mai bune posturi ale blogului. mi-ai atins toate corzile sensibile, acest sentiment al imposturii in maturitate, ma tot intreb ce inseamna sa fii adult, ca eu nu sint si asteapta oamenii sa ma comport ca atare, iar eu habar n-am ce trebuie sa fac. nu ma iau in serios, nu iau foarte multe lucruri in serios, m-as juca tot timpul.

    cit despre visele mamei, cred ca o s-o intreb cind ajung acasa in citeva zile.

    multumesc nespus pentru postul asta.
    Hristos a inviat!

  3. viatalatara zice:

    extraordinar spun si eu! la fel ma simt cand ma uit la copiii mei si un singur lucru retin din propria-mi copilarie: ca mi-am dorit sa nu uit niciodata ca un copil nu e atat de prost pe cat il cred parintii, ca el intelege multe.

    ce intelege?

    ei, se vede treaba ca asta am uitat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s