Continuare

Revin la ideea de radacini : uite, cele zece porunci sint radacini iar mersul la biserica in fiece saptamina e fertilizatorul. Ce avem acum ? O lume beata care devine depresiva la prima boare de vint. De ce ? Pentru ca nu au certitudini, nu au incredere intr-o permanenta care sa transceada micile sau marile hopuri de moment. 

De ce sint unii dintre pacientii mei nefericiti ? Daca stau sa ma gindesc, cei ce se declara teribil de nefericiti nu sint intotdeauna si cei mai bolnavi, saraci sau batuti de soarta. Insa toti au o trasatura comuna : lipsa vitalitatii interioare, ca sa zic asa. Nu au legatura cu pamintul, le lipseste axa verticala a crucii. Nu atit ca n-au bratul care merge in sus dar nu-l au nici macar pe acela care merge in jos. Si atunci, cum sa sprijini bratul orizontal, cel ce te leaga liniar si armonios de oamenii din jur ? 

Cum se poate hrani si creste vitalitatea interioara ? Trebuie sa spun ca mi se pare ceva ce incepe de la parintii nostri, poate chiar cu componenta genetica (fiindca sanatatea trupeasca ajuta) dar in special educatia si sistemul de valori dovedite de parinti in timpul de pina la maturizarea noastra. O mama inconsecventa, isterica, debusolata este de putin ajutor si prost exemplu copilului ei. Un tata absent, slab, fara cuvint e la fel de pagubos. Apoi sint modelele umane pe care le admiram si vrem sa le imitam, societatea cu organizarea ei, scoala. Dar toate astea nu sint suficiente : cu toate conditiile de mai sus indeplinite, te vei purta corect si moral in cele mai multe din cazuri. Dar tot vei fi la risc a cadea in depresie cind treburile nu merg asa cum vrei si cind viata te pune in fata crizelor pe care nu le intelegi. Si aici apare diferenta dintre un om cu adevarat echilibrat interior si unul fragil. Un alt exemplu, mult mai frecvent, este atitudinea noastra  in conversatiile in contradictoriu (chiar si pe internet 🙂  ). Un om echilibrat stie cind sa se opreasca, ce bariere sa nu depaseasca si daca este si crestin, oricit de mult ar vrea sa-si pledeze cauza nu-l pune pe frigaruie pe partenerul de conversatie doar de dragul argumentului. El o va face asa nu numai din mila, ci mai ales dintr-un echilibru interior care-i pune prioritatile in ordine corecta si-l opreste din a se mania. „Cui prodest ?” este pentru el o intrebare constanta in abordarea oricarei probleme. Omul cu radacini pune intreaga existenta in perspectiva, totul e pe axa verticala de jos in sus, orice se abate de la aceasta, este ignorat cu eleganta. Un asemenea om desigur ca nu este scutit de intristare si durere dar este capabil a-si echilibra balanta urgent pe plan orizontal, atita vreme cit stilpul vertical ramine solid. 


Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Continuare

  1. viatalatara zice:

    foarte frumos… multumesc 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s