Despre radacini

Ieri am vazut niste case tare vechi pe strada centrala, bine mentinute dar nu puteai sa nu observi detaliul de inceput de secol in arhitectura lor : una era o macelarie, mostenita din tata-n fiu de generatii iar alta, o brutarie asisderea. Asta a iscat o discutie cu jupinul despre radacini si dezradacinare, pe care eu am pus-o pe seama emigrarii dar perspectiva lui a fost mai nuantata si mi-a dat de gindit.

Inainte de revolutia industriala din Anglia, daca tatal era un domn, fiul era un domn. Daca tatal era taran, fiul era taran. Dupa acea data, clasele sociale au inceput sa fie mai fluide si sa se amestece mai mult, iar cu cit trece timpul acest proces e mai rapid, incit in zilele noastre, schimbarea se poate face chiar in cadrul aceleiasi generatii, aceleiasi persoane. In plus, chiar in interiorul aceleiasi tari, oamenii se muta in functie de slujba sau partener, chiar de mai multe ori in viata. UE face aceasta situatie si mai probabila, cu transfer rapid de populatie de la o tara la alta. In SUA asta s-a intimplat din totdeauna, mutatul dintr-un stat in altul, iar SUA este un continent, unde sa te muti la 200 de km de casa este „aproape”. Chiar si in cadrul unei familii de intelectuati care traieste in aceeasi casa, sa zicem, tatal este inginer, copilul pianist, bunicul era preot. Supravietuirea in societate in functie de meserie este diferita, pe de-o parte din cauza cerintelor individuale ale meseriei, pe de alta parte din cauze pretentiilor diferite de la o generatie la alta.

In conditiile astea, se produce o dezradacinare pe mai multe planuri, in sensul ca sistemul si memoriile de supravietuire ale unei generatii si unui loc, se pierd. Mecanismele de adaptare („coping skills” in engleza) trebuie reinvatate cu fiecare generatie. 

Cine era pastratorul memoriei si al radacinilor in satul romanesc interbelic ? Nu stiu lumea satului foarte bine dar din ce-am citit, memoria se invirtea in jurul bisericii, preotului si a citorva oameni mai gospodari si avuti din sat, luati ca model de restul. Dumnezeu avea un rol central, de la manifestare sociala (mersul la biserica duminica si-n sarbatori) si pina la instructiuni precise despre cum sa cladesti „coping skills” si cum sa reactionezi in fata neprevazutului si raspunderilor vietii. Inteleg azi Muzeul Satului al lui Bernea mult mai bine decit atunci cind l-am vizitat : crucea te leaga de cer (viata vesnica), de pamint (radacinile, adaptare la existenta ca si reactie echilibrata in fata ei) iar pe orizontala de ceilalti oameni, de comunitate (adaptare ca si reactie echilibrata cu familia, vecinii, prietenii). Si probabil ca inca nu-l inteleg cum trebuie…

Comunismul a mutat taranii la oras si i-a vaduvit de un sistem de referinta similar celui de la sat iar celor de la sat le-a taiat sursa principala de echilibru : ideea de permanenta (ca e Dumnezeu, preot, pamint).

I-a mutat la bloc fara sa-i invete cum sa se poarte, cum sa se adapteze, cum sa prinda radacini la bloc. Blocul inverseaza axa crucii, relatia cu oamenii (aia pe orizontala) devine verticala iar aia cu Dumnezeu si pamintul, devine orizontala, de-aia probabil ca mama spunea mereu ca vrea la casa, cu picioarele pe pamint si a sacrificat mult pentru acest lux. La fel, eu spun ca vreau sa fiu propriul meu stapin, sa inchid si sa deschid usa, la fel cum bunica mea isi inchidea si deschidea hambarul cind pleca cu caruta sa vinda la tirg.

Sint medic, e adevarat dar dincolo de asta, compasiunea si dragostea pentru bolnavi au nevoie a se hrani din CEVA : ca este credinta, iubirea fata de familia, memoria radacinilor, dorinta fauririi de noi radacini… nu stiu ce este mai intai. Meseria trebuie sa-mi dea inapoi materie prima spre a hrani  credinta, dragostea fata de familie, faurirea de radacini. Pasiunea pentru ceva vine intotdeauna din altceva iar acel altceva are cumva o conectie cu inceputurile, cu ideile simple si fundamentale despre cum sa nu ne pierdem pe noi insine traind. 


Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Despre radacini

  1. a zice:

    Hristos a inviat!

    Ma bucur tare mult ca v-am descoperit:) v-am citit de ieri toate postarile cu bucuria omului care gaseste „ceva” ce i se potriveste:)

    Vroaim sa va intreb – ca o curiozitate (eu fiind rezidenta pe Urgente) – ce specialitate aveti?

  2. boiereasa zice:

    medicina interna 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s