La nunta

Cum mi-am cumparat rochie de mireasa ? 

Pe socrul l-am iubit de cind l-am vazut prima oara. Si el pe mine. Eu i-am inteles nostalgiile pasoptisto greco-catolice, el mi-a inteles incapatinarea ortodoxa. Si unul si altul stiam de unde venim, aveam teren comun care va sa zica. El se uita la mine in jos, eu la el in sus asa, cu mai bine de-un cap. 

Soacra era la servici, jupinul in delegatie, eu tocam pe vatrai si socru la pensie. Urmarea logica a fost ca a venit cu mine la magazin. Magazinul era la vreo ora de condus, pe autostrada. Socrul fara soacra de navigatie si eu fara jupinul, noi americanii, dupa vreo juma de ora de condus am nimerit in alt stat decit unde voiam, nici celular, eu toanta foc, in loc sa zic stinga ziceam dreapta, pina la urma am ajuns. Si ce rochii ! Ce rochii ! Piata Obor era nimic prin comparatie ! Am probat citeva si-am ales-o pe-a mai ieftina (ca sa nu creada ca-s neam prost, ca ei plateau pentru rochie). Chiar, si acum ma intreb de ce, ca doar aveam bani la mine… da nu prea judecam rational.

Soacra a ales restaurantul (am dat si eu din cap, ce-i drept), biserica n-a fost de ales ca-i numai una, am gasit si-un manelist corespunzator, vinul de la pachet, pastrama si telemeaua de la greci si icrele, nelipsitele icre… au facut deliciul musafirilor, din care jumate nici nu stiau cum se maninca. Ehei, daca am un regret este ca ne-a lipsit salata de beuf. ) Vorba aia, o Romanie intreaga a supravietuit cu salata de boeuf la fiecare sarbatoare: felul intai, salata de boeuf decorata cu puisori. Felul doi, salata decorata cu gogosari pe post de margareta, felul trei chipul sarbatoritului facut din masline… In schimb am avut tort amandina, care ajunsese intr-o rina pina la taiere si din care mireasa n-a putut avea o a doua felie. Doua lucruri mi-amintesc din ziua nuntii : primul, ca am plutit undeva deasupra pina m-am trezit lihnita de foame in fata platourilor goale si-al doilea, ca m-am imbatat. Era sampania aia asa de dulce… mi-a zis jupinul sa nu beau si-al doilea pahar… dar eu deh, ca taranca, am dat de sampanie si hai ca mai vreau. Inca mai ride jupinul de mine, cind isi aminteste, acum cind mai desfacem cite-o sticla de sampanie zice :”Nu mai vrei un pahar ?” si mustaceste. Atunci m-am dumirit ce-i cu obiceiul de trecut pragul : e pentru ca mireasa-i beata si ca sa nu se impiedice. )

Asa ca sfatul meu pentru fete este : mincati inainte sa ajungeti la restaurant (dositi o chiftea, ceva, in masina), cumparati sampanie seaca, nu de-aia dulce si s-aveti o ciocolata in corsaj, ca sa nu salivati dupa tortul din care o sa va alegeti cu o bucatica minuscula. Si nu va ingrijorati de rochie… ca oricum el va place mai mult fara.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la La nunta

  1. Irina zice:

    Anne, cumva aniversati ceva ani impreuna? daca da, felicitari, Dumnezeu sa va tina multi ani fericiti!daca nu- aceleasi urari! 🙂

  2. simpatic…multam de secundele de relaxare!

  3. boiereasa zice:

    Am facut zece ani in aprilie. Mi-am adus aminte de nunta fiindca m-am uitat pe niste poze.

  4. doina zice:

    Boiereaso, esti o scumpa, mi-era dor de tine

    mi-am notat pentru fetele mele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s