Spitalul, simbata la ora sase dimineata :

 Uneori ne invirtim in jurul unei probleme misterioase, incercind s-o intelegem adinc si cuprinzator. Ne simtim vinovati de neputinta noastra, vedem ce limitati sintem in a deslusi adevarul iar mai apoi in a ne justifica, politicos si convingator, pozitia. Si mai frustrant este cind problema are si o persoana atasat de ea. Omul acela capata alura de gigant iar tu, pigmeu ce esti, te simti coplesit. 

Cred ca o asemenea situatie se hraneste din orgoliul nostru, ala e cel care ne sapa la radacina. Adica, vad aici un fel de pacat de-a dreapta : intentii nobile care pornesc din slabiciuni interioare si nu din dragoste de Dumnezeu. 

Pornind de la asta, ma intreb adesea daca o fapta buna facuta din motive pacatoase, mai este buna. de exemplu : donez la saraci hainele care-mi prisosesc, alea care-au ramas mici, dau cersetorului maruntisul din buzunar, botez pe cineva pentru ca am canon de la avort. Cit de impura trebuie sa ne fie intentia, inainte de a anula fapta ? 

Revenind la incercarea de a intelege : uneori nu e nimic de inteles. Uneori, broasca nu-i print si dovleacul nu-i caleasca. Ce se vede este ceea ce este si nu-i cazul sa fabricam un esafodaj al imaginatiei dintr-o situatie (sau un om) care nu ne duce nicaieri.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s