O vreme pentru fiecare

Uite, ma gindeam ieri ca n-am nici o poza din liceu, nici macar una de-aia de utecista retardata. La saptesprezece ani am fost pe stadion la un 23 august, pe post de ciupercuta. In schimbul unei saptamini de antrenament „dur” ca sa-nvat cum sa merg in linie dreapta, partidul m-a lasat sa chiulesc de la practica de-a douaspea si mi-a lasat tenisii albi chinezesti cu miros de cauciuc ars, pe care i-am aruncat peste o saptamina la gunoi, ca li se dezlipise talpa. „Pai voi, pe toate le aruncati, imediat, dupa aia va plingeti ca n-aveti” a zis bunica. „Pai ce sa fac, bunica, sa-i leg cu sfoara ?””Nu, tu, da-i lui taica-tau sa-ncerce sa-i lipeasca, poate mai merg !” „Lasa-i in plata Domnului, bunica, nu vezi ca miros de-au imputit toata casa ?” „Apai tu, draga, ti-am zis, ori oi fi o mare cucoana, ori o mare calica. Ce, te doare mina sa aerisesti ?”

Acum o saptamina am curatat din pivnita un sac de incaltari, pe care l-am aruncat pe furis, la miez de noapte, in tomberonul pregatit pentru gunoierii de a doua zi. M-am prins temindu-ma sa nu ma ia careva la intrebari si sa-ntoarca mortul de la groapa. 

Revenind la adolescenta : n-am avut blugi, n-am avut casetofon si nici video, n-am avut farduri sau parfumuri, n-am avut gasca sau prietena „de suflet” (in afara mamei) si n-am fost indragostita. Am purtat un singur palton lung, de doc albastru cardinal, tot liceul si primii ani de facultate… alternativa ar fi fost un palton vatuit de zece kile, caramiziu, mostenire din anii saptezeci de la o verisoara de-a tatei. „Asa palton bun, nu pricep de ce nu-ti place, nu stii tu ce-i frumos ! Asa o stofa de lina, nu se mai face…” suspina bunica de cite ori il ferea de molii prin dulap. Nici acum nu-mi explic de ce n-am rugat-o pe mama sa-mi cumpere altul, asa cum nu-nteleg de ce m-am nici o poza din liceu… Dupa al doilea an de facultate mama,  cocheta din fire, a devenit mai indrazneata si a-nceput sa-mi cumpere haine, scumpe si elegante, pe care le gaseam pe pat si uneori le si purtam. 

Nu mi-am dorit niciodata sa vizitez tari straine, desi ma visam zburind spre libertate. Cind eram copil, visul cel mai frecvent era ca zburam, corpul devenea usor, ca un balon, capabil a pluti pe deasupra caselor sub imboldul vointei. 

Cineva m-a intrebat daca nu-mi pare rau ca am pierdut atitea experiente ale adolescentei. Nu, nu-mi pare rau si la fel le voi spune si copiilor mei : sa nu va para rau ca n-ati avut sufletul cioburi. Nu fiti batrini si nici nu va-nteleptiti de nevoie inainte de vreme. Observati cind e de observat si faceti cind e de facut. 

Daca-mi pare rau de ceva, totusi e ca n-am o poza de-aia de adolescenta retardata.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la O vreme pentru fiecare

  1. viatalatara zice:

    of of… nici eu n-am nicio poza din adolescenta… rockerita in stretchi si parul valvoi… n-am! decat la sfaritul liceului, ceea ce nu e chiar reprezentativ.

    la multi ani fetei! va imbratisez!

  2. Adriana zice:

    Poate n-aveti voi, dar au altii cu voi..!
    Hai cautati prin amintiri, auzi.. amu retardata si gandacelu rockerita, WOW!!!!

  3. Irina zice:

    eu am niste poze, da nu le arat la nimenea :))

  4. Abigail zice:

    cred ca suntem din aceeasi „cohorta” 😀 si eu am purtat aceleasi ghete – de calitate buna, e drept, din clasa a 6-a pana in a 12-a 🙂
    cum aratau…..nu mai zic, dar cert e ca m-am despartit greu de ele 🙂
    in poze arat cuminte, dar in realitate eram si mai cuminte:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s