In munti

Spitalul la care admit pacientii face parte dintr-un sistem de 45 de spitale extinse in 5 state si organizeaza o data pe an o conferinta legata de spiritualitatea medicilor afiliati si implicit felul in care aceasta afecteaza calitatea actului medical. Medicii, de la budisti la adventisti de ziua a saptea, sint participanti la un schimb de idei cu asa numitii „chaplain” (capelani), administratorii spitalelor (CEO) si psihologi. 

Anul acesta am fost invitata si eu, intr-un loc numit Greenbrier, in inima muntilor Apalasi. Voi pune poze indata ce ajungem acasa, deocamdata voi scrie despre citeva dintre ideile principale ale conferintei.

Experienta unui om aflat in spital este una plina de teama si necunoscut. Un medic poate aduna informatia clinica dar pierde din vedere subtilitati ale sufletului, nu mai putin importante in vindecarea trupului. Adesea, in procesul de formare prin care trece un student si apoi rezident tinar, se dilueaza entuziasmul si umanitatea cu care pornim in scoala, iar procesul de gindire devine indragostit de algoritmi. „Medicina pentru medicina” devine un fel de „arta pentru arta”, pierzind din vedere personajul principal si sensul existentei ei. Apoi se mai intimpla ceva cu medicul : devenim impacienti, avizi de schimbare imediata, de raspuns spectaculos la tratament si uitam propriile limite, uitam sa respiram adinc si sa asteptam… Si mai ales, uneori ne este greu sa acceptam ca tot ce putem face este sa spunem o rugaciune si sa acceptam moartea ca pe o solutie.

S-a discutat despre fisele medicale computerizate pe care le folosim si s-a sugerat introducerea unui capitor intitulat „Cine sint eu ?” in care pacientul sa se descrie in propriile cuvinte iar medicul asisderea, astfel incit cei doi sa se poata cunoaste pe un plan mult mai direct, in speranta ca astfel si comunicarea va fi mai buna.

S-a vorbit despre balanta intre viata personala si aceea profesionala, inclusiv despre rolul muzicii si al literaturii in reconectarea unui medic cu umanitatea lui ingropata undeva intre cele o suta de examene si cele  saptezeci de ore lucrate pe saptamina. 

Contributia mea a fost scurta si s-a referit la rolul atingerii fizice ca instrument al miracolului divin si la definitia „medicului complet” : devenim competenti prin instructie si experienta clinica, devenim completi prin durere personala. Numai cine a cunoscut durerea in trupul si sufletul lui, numai cine a trecut prin valea disperarii fara sa innebuneasca, numai acela si-a desavirsit educatia medicala. 

Cind am venit la conferinta nu stiam ce va fi, credeam ca voi profita de patru zile de vacanta in peisajul blind al muntilor Apalasi. M-a nedumerit faptul ca am fost invitata de catre niste oameni pe care nu-i cunosteam, fiind o „salbatica” din fire si fugind de administratori si conferinte oficiale precum necuratul de tamaie. Ce m-a uimit cel mai mult insa a fost spiritualitatea profunda si modestia fireasca a unor oameni aflati pe pozitii de mare raspundere si influenta in comunitatile lor. Lucrul cel mai important pe care l-am invatat de la ei a fost ca este posibil sa imbini credinta in Dumnezeu cu succesul ideilor tale in lume. Am inteles ca exista o calugarie a ideilor in lume, a carei cruce o putem purta fiecare dintre noi, cu seninatate si incredere.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la In munti

  1. viatalatara zice:

    incredibil ce probleme se pun in lumea de azi 🙂 sa citesti cartea „Viata Parintelui Calciu”*, se povesteste acolo cum erau medicii din scoala veche, inainte de comunisti, cum ii invatau pe studenti sa-i priveasca pe pacienti ca pe Hristos… cum erau desavarsiti din punctul asta de vedere, al aproprierii si com-pasiunii cu pacientii…

    _______________________
    *i-am facut o scurta recenzie pe blog, dar nu am pomenit si aspectele astea, din pacate. le si uitasem, acum mi-au revenit, citindu-te…

  2. Irina zice:

    sau mai bine zis ce probleme se pun in unele parti ale lumii, ca pe la noi ma indoiesc ca exista asa ceva

  3. gadjodillo zice:

    asta este, poate, tipul ideal de medicina, care nu prea are legatura cu cel real… de care beneficiaza pacientii (romani). din toate motivele cunoscute, dar mai ales din limitarea doctorilor (fiecare tine cu dintii de ce stie, desi lucrurile se schimba aproape zilnic in medicina) si din pierderea sentimentelor de umanitate/compasiune fata de pacient.

  4. Maria zice:

    De ce oare multor prieteni de-ai mei America li se pare o tara in care este imposibil sa te mentii integru? O tara in care toata lumea este manipulata si in care este greu sa ai o viata de familie normala?
    Mie mi se pare extraordinar modul cum s-a pus problema la conferinta si de asemeni cred sincer ca o tara ca Romania mai are de trait ani buni pana sa ajunga aici.Si totusi, nu-i pot frate,convinge.Renunta la green card , renuna la orice oportunitate pentru ca d.p.d.v spiritual li se pare un drum spre pierzanie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s