Amintiri

Irina mi-a dat link spre un alt blog al unui medic :

 http://rasvancristian.wordpress.com/category/ciumele-bolile/

Pozele lui mi-au amintit de un februarie trist cind am inceput rezidentiatul. In anul acela se furasera subiectele masiv si nerusinat, tot satu stia, numai barbatul (onor ministerul ne-sanatatii) era inocent. Si m-am nimerit sa incep intr-un spital vechi si imputit si cu maidanezi hraniti in poarta de oameni de bine. In fiecare dimineata ma strecuram indeminatec printre coltii si rahatii lor, respirind usurata indata ce se inchidea in spatele meu usa masiva de la intrare. 

Odata intrata, ma intimpina mirosul acrisor de ceai, innobilat ocazional de cite-un ou diabetic. Adica, pe vremea aceea, diabeticii sareau magiunul si primeau cite-un ou in schimb. In toalete ma feream sa intru si stateam asa, intr-un dans al nervilor si al vezicii pline, pina ajungeam acasa. Antrenamentul de-atunci mi-a servit mai tirziu, in vremea rezidentiatului american, cind eram prea ocupata ca sa mai dau si pe la baie. 

Oricum, ce scrie acolo despre medicina romaneasca ma atinge atit de adinc, de parca as fi inca angajata onor ministerului ne-sanatatii. Mi-aduce aminte de motivele plecarii, de lehamitea si dezgustul acelor zile, de disperarea ca nu pot si nu vreau sa ma acomodez sistemului, de groaza ca s-ar putea, cindva sa ma acomodez si chiar sa-mi placa… 

Pina la plecare m-am mai rotit si prin alte spitale, toate cu „pretentii”, mai ales de unul mi-aduc aminte, unde pe asistenta sefa o chema Nuti… de ce oare pe toate asistentele sefe le cheama Nuti ? La spitalul cu pricina era batalie mare pe ciolan intre diversii conferentiari si profesori si alti dadatori de bagatori de seama, fiecare cu „salonul” lui in care-si interna pilele dadatoare de spaga. Aveam cica si niste rezerve, doua camarute mici cu miros de celula neaerisita unde proful al mare isi interna VP-urile. Asta era inainte de vremea cind onorabilii nostri politicieni de duceau la Viena sa-si trateze hemoroizii, ca pe vremea aia inca n-apucasera sa fure destul ca sa-si permita. 

Mi-aduc aminte ca din primul salariu mi-am luat o rochie de la o butica de pe Magheru, citeva carti, tampoane, deodorant, pasta de dinti… si mi-a mai ramas si de mers la cofetarie in escapadele saptaminale cu prietena mea. Nici urmatoarele salarii n-au fost folosite mai intelepteste, continuam sa traiesc o viata de adolescenta intretinuta de parinti, fara nici un fel de perspectiva de a ma hrani din meseria practicata onest. Si inca salariul nu a fost motivul principal al plecarii (nici macar cel secundar). Ce m-a dezgustat cel mai tare a fost lipsa de onestitate profesionala, incompetenta crasa sau doar lenea, camuflate sub aureola de autoritate in domeniu. Tanakanul platit cu bani grei, nifedipina sublingual pe post de antihipertensiv de urgenta, magneziul intravenos in atacurile de panica, diagnosticul de „mizerie fiziologica” pus pe fisa de internare. Sper din toata inima ca lucrurile s-au schimbat de atunci.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Amintiri

  1. Rodica Botan zice:

    Imi place titlul blogului tau…mi-am adus aminte de Barbu Lautaru…si cobza lui…si acuma ca am citit articolul…imi place si cum scrii…
    God bless!

  2. jacota ctin zice:

    „anakanul platit cu bani grei, nifedipina sublingual pe post de antihipertensiv de urgenta, magneziul intravenos in atacurile de panica, diagnosticul de “mizerie fiziologica” pus pe fisa de internare. Sper din toata inima ca lucrurile s-au schimbat de atunci.”
    Nu s-a schimbat nimic, draga prietena…Mi-am ingaduit sa-ti spun asa intrucit asa mi te si inchipui – onesta, cinism catifelat, autoironie venita din delicatete si autentica revolta…Nu una violenta, cu palosul sadic in mina dreapta, ci una radioasa, imbibata de amaraciune…
    In gluga dumneavoastra se ascunde o pasare mare, se ascunde literatura, o ura inteleapta si rabdatoare.
    Fagaduiesc ca va voi citi si pe viitor…

  3. boiereasa zice:

    Oh, comentariul este flatant dar nu corespunde intocmai realitatii. Multumesc oricum. 🙂

  4. Mirela zice:

    Update: 7 martie 2010. Nu s-a schimbat nimic. E la fel. Aceeasi mizerie, aceeasi suficienta, aceleasi nepotisme. N-ati pierdut nimic !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s