A venit toamna

Marin Preda ramine scriitorul meu roman favorit, prin romanul „Cel mai iubit dintre paminteni”. Pe locul doi este Gabriela Adamesteanu cu „O dimineata pierduta” iar pe locul trei „Jurnalul fericirii”. Cred ca am citit „Cel mai iubit dintre paminteni” de cel putin cinci ori si de fiecare data inteleg altfel. Ca sa poti scrie ASA cum a scris el, in vremurile acelea, trebuia sa fi fost un geniu nebun sau beat (sau amindoua). Cum altfel poti sa scrii atit de normal intr-o lume atit de anormala ? Cum altfel poti sa explorezi atit de crud compromisul uman, fara speranta personala de evadare ? Toti desteptii aceia care ar fi putut sa fie mai mult decit ce-au fost, iata dimineata pierduta a Romaniei. Cind esti atit de lucid si talentat, sa traiesti in Romania acelor vremuri trebuie ca era ca si cind ai fi mincat hrean dimineata, pe stomacul gol. 

Despre linsarea in sedinta studenteasca a unei fete de chiabur care ulterior se spinzurase :

„Intre a fi profesor undeva si a fi zidar se casca chiar asa un hau inspaimintator incit de fi de partea cealalta inseamna chiar cea mai mare dintre nenorociri, mai rea decit aceea de a-ti pierd sufletul ? Fiindca e o iluzie sa te mai consideri acelasi de mai inainte dupa ce cu acordul tau s-a comis o miselie. te ascunzi in masa, ei si ? crezi ca daca stai acolo pitulat si ridici doar mina, aceasta jalnica mina nu-ti apartine ? Si la ce iti mai foloseste ? Sa mingii cu ea parul iubitei ? Adio ! Esti condamnat de-aici inainte sa te abtii de la acest gest, n-o mai ai aceasta mina, fiindca singura fiinta umana care te putea ierta si sa fii izbavit, acea blonda banateanca, nu mai era…Era moarta…”

Dumnezeu stie cit de autobiografic o fi fost fragmentul asta, ca-n vremea aia tot printre porci trebuia sa te invirti ca sa publici… cu atit mai mare trebuie sa fi fost chinul unui om lucid, constient de propria lui inchisoare. 

Tot in perioada cind l-am citit pe Preda, am citit si „Temnita profesorului”. Ma intindeam in pat nemiscata, incercind sa-mi ignor trupul, pretinzind ca sint libera, fara granite si fara temeri. 

Culori de toamna :

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la A venit toamna

  1. Maria zice:

    Toti, absolut toti sa fi ridicat mana? Nu, poate nu .Nichita Stanescu ,,

    Frumoasa Toamna aveti acolo .La noi inca nu a venit sau poate am uitat eu de ea.Maine cand duc copiii la scoala o sa privesc atent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s