Decor

Azi mi-am dat seama cu adevarat ce putina atentie am acordat casei in care traim. Am zugravit ca ma innebunea prietena mea. Am vopsit lemnul de cedru din exterior la indemnul jupinului (care de altfel nu prea are initiative casnice) si mi-a luat exact 30 de secunde sa ma decid asupra culorii. Mobila din dormitor este o adunatura de ne-stiluri, in principal o cutie inginerita de jupin in facultate, pe post de pat, un dulap dintr-o mobila pentru copii si un raft pentru carti, fiecare de culori diferite si invariabil extrem de ieftine. Aceeasi improvizatie este evidenta si in camerele copiilor iar sufrageria (termen pompos) este echipata cu o canapea si doua masute de cafea. Televizorul, cumparat acum zece ani, e depozitat undeva in pivnita, probabil pe vecie si nimeni nu pare sa-i duca lipsa. Totusi, de unde vine lehamitea asta pentru boarfe ? Trebuie ca tot din copilarie, o reactie de opozitie fata de mentalitatea romaneasca de inchinare la zeul boarfa, cu mobile sculptate si bibelouri inghesuite inutil in vitrine prafuite, cu „vai, ce-ai facut, ai spart paharul de cristal !” si covoare persane care vin cu spatele deselat de rigoare. Ce-avea omul pe vremea comunismului ? Ce-avea „al lui”, mica lui agoniseala, micul lui petec de certitudine ? Dincolo de aleile imputite ale blocului proprietatea nimanui, de lifturile claustrofobice si scarile cu miros de varza, dincolo de toate acestea se deschidea lumea minunata a unor pseudoburghezi refugiati in propria lor tara. 

Ieri am vazut filmul „Becoming Jane”, o romantare a vietii lui Jane Austin. Un nene zice acolo ca nimic nu erodeaza spiritul mai rau ca saracia. La nivel de societate, sint perfect de acord cu el, desi cred ca „mizerie” ar fi un termen mai exact. Nu ma refer aici la saracia pustnicului, nu ma refer la viata fara fasoane, ci ma refer la moartea lenta a parintelui care ar vrea sa-i cumpere copilului o portocala dar nu are cu ce, ar vrea sa foloseasca un bec de 100 in loc de unul de 40 dar trebuie sa faca economie. Ma refer la moartea lenta a femeii care trebuia sa-si remaieze ciorapii si sa curete din tub ultima urma de ruj Helene Rubinstein primita in urma cu trei ani de la un neam fugit in strainatate. Orice renuntare neasumata ataca sufletul. 

Ai mei m-au anuntat ca vor sa restaureze si sa-mi trimita mobila de sufragerie si gestul ma pune pe ginduri : pe de-o parte, zeul boarfa ma pindeste dupa colt si vrea sa ma devoreze peste ocean. Pe de alta parte, una dintre fete s-ar putea s-o aprecieze cind o fi la casa ei. Jupinul a dat din umeri, e clar ca problema nu-l intereseaza, pentru el o mobila este buna numai daca poti pune un computer deasupra ei.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Decor

  1. Ana zice:

    Accepta ce-ti daruiesc parintii. E un gest de iubire. Casa trebuie sa arate simplu/curat. Daca parintii tai au gusturi potrivite cu ale tale, e bine.

    Doamne ajuta

  2. airbornb zice:

    Interesant …
    Intrebarea e: au parintii (vreodata) gusturi potrivite cu ale tale? 😉

  3. Maria zice:

    „Orice renuntare neasumata ataca sufletul. ”
    Atat de adevarat si in acelasi timp atat de greu de evitat uneori.

  4. gadjodillo zice:

    Ana, casa trebuie sa arate in concordanta cu spiritul proprietarului. Odata ce ai cedat si ai acceptat niste obiecte care-ti sint straine (din perspectiva simbolurilor pe care le transmit), devii sclavul lor. De abia de atunci incepe micul santaj emotional care te transforma, la rindul tau, in pastrator vajnic al unor lucruri in loc de sentimente sau idei.
    Viziunea ta conservator-crestina functioneaza doar la oameni conservatori.

  5. Rodica Botan zice:

    Fiica mea cea mai mica s-a mutat si ea la casa ei. Am rams singura. M-am hotarit sa ma mut in apartamentul unde a stat ea, din spatele casei. Am inceput sa sortez la „boarfe”; ca nu pot sa duc tot ce am din casa mare acolo…O sa fiti surprinsi ce am luat…fiecare obiect are o amintire…si intre a-mi cumpara ceva mobila noua si o mobiluta folosita de una din fete si inca doi nepoti, care si-au lasat unele urme pe ea…am ales-o pe cea cu amintiri…

    Cred ca in privinta interiorului unei case avem fiecare o definitie diferita cum trebuie sa arate. Unii isi aranjeaza casa dupa gustul altora, ca sa ii impresioneze pe altii, iar altii stiu ca ei locuiesc acolo si isi aduna in jur lucrurile care le plac lor…dupa regulile lor de decorat…eu aleg alternatica ultima…parca-i zice gust eclectic?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s