Furia vaccinurilor

Incidenta poliomielitei dupa vaccinarea cu vaccinul oral polio este 1 la 900.000 de vaccinari. Incidenta creste daca vaccinul este facut gresit persoanelor imunodeficitare, ca de exemplu cei ce sint supusi chemoterapiei, cei ce iau prednison sau alte imunosupresoare. Copiilor care au asemenea persoane in casa trebuie sa li se dea vaccinul cu virus mort, adica cel injectabil. Riscul va creste cu atit mai mult cu cit rata vaccinarilor scade. Cu alte cuvinte, intr-o populatie in care parintii nu-si mai vaccineaza copiii, batrinii sint cei ce vor suferi cel mai mult de recrudescenta bolilor contagioase, pe de-o parte pentru ca imunitatea scade natural cu virsta chiar si la cei ce au facut boala in copilarie, pe de alta parte pentru ca un batrin va tolera boala mult ma greu decit un copil.

In 1952, inainte de introducerea vaccinului anti polio in SUA, s-au inregistrat 20.000 de cazuri de poliomielita. Astazi, in 2008, sint sub 10 cazuri de poliomielita pe an in SUA. In SUA sint la ora actuala 640.000 de supravietuitori cu sechele post poliomielita (adica dintre cei ce au avut boala in mod natural). De la introducerea vaccinului injectabil in SUA, din 2000, nu s-a mai inregistrat nici un caz de poliomielita indusa de vaccin.

Vaccinul injectabil este contraindicat celor care au avut reactie alergica la neomicina, streptomicina si polimixina B.

Tusea convulsiva : vaccinarea a scazut rata de la 200.000 de cazuri pe an in 1940 la 1000 in 1976, cu o crestere de atunci, in principal din cauza scaderii in timp a imunitatii dobindite prin vaccinare ca si a diagnosticarii mai usoare si mai rapide, prin introducerea metodei PCR. Mortalitatea variaza intre 10-30 de cazuri anual, in functie de cel ce raporteaza.

In absenta vaccinarii, 100% din adolescenti vor face boala pina la 18 ani, cam o trime din cazuri fiind nediagnosticate sau fiind diagnosticate gresit ca bronsita, astm etc. Tusea poate dura luni de zile, timp in care bolnavul este contagios, riscul cel mai mare de-a fi infectati reprezentindu-l, din nou, batrinii, copiii de sub 1 an si adultii care traiesc in casa cu ei si si-au pierdut in timp imunitatea.

Cu un secol in urma, 1 din 1000 de copii sub 14 ani, mureau in urma tusei convulsive, de obicei in urma pneumoniei sau a encefalitei convulsive. Chiar si acum, in ciuda antibioticelor, aproximativ 15-20 % dintre copiii spitalizati vor dezvolta bronhopneumonie, multi raminind cu sechele respiratorii pentru tot restul vietii.

Sint multi parinti cu copii autisti care dau vina pe vaccinare pentru boala copilului, venind cu argumente de genul „Era bine pina la… luni si dupa aceea, brusc, s-a schimbat”. Inteleg emotiile asociate cu un asemenea diagnostic si mai inteleg ceva care poate sa sune crud multora : este mai confortabil sa gasesti o scuza exterioara pentru orice infirmitate a copilului tau. Altfel, ar trebui sa te intrebi : am facut ceva gresit in timpul sarcinii, i-am transmis ceva gresit din codul meu genetic… si tortura interioara continua. In realitate, nu-i nici un parinte vinovat de autismul copilului, asa cum nu exista o vina personala pentru majoritatea malformatiilor congenitale… dar este un teren cu multe emotii si intrebari. Mai este ceva in legatura cu cresterea incidentei autismului : cum se punea diagnosticul in trecut si citi erau in stare sa diagnosticheze boala ? Sa fim seriosi, in trecut acesti copii erau catalogati de cele mai multe ori drept retardati mental sau drept „ciudatii satului” si in cele din urma ajungeau sa fie institutionalizati, fara ca societatea sa-si bata capul prea mult cu privire la soarta lor. Acelasi lucru se intimpla si cu diagnostice de genul ADHD (de care se abuzeaza azi, din pacate) : copiii erau priviti ca niste inadaptati obraznici, mincau bataie cit cuprindea si-n cele din urma ajungeau sa se descurce cum puteau, ca adulti razvratiti.

Este curentul anti-vaccinarilor o originalitate a romanilor ? Nicidecum, romanii copiaza cu succes toate tendintele occidentale proaste, de la incalzirea globala la Halloween. M-as bucura sa le copieze ceva mai mult si pe cele bune, cum ar fi etica muncii, curatatul resturilor dupa cainele propriu, spalatul pe maini dupa mersul la WC, mamografiile si colonoscopiile preventive. Recunosc, nu-ti poti face o noua religie din cele mai sus mentionate, sint prea banale.

Patima mamicilor tinere care se opun vaccinarilor se explica si prin faptul ca majoritatea n-au vazut in viata lor un bolnav cu poliomielita sau tuse convulsiva adevarata. Prin comparatie cu nimicul, potentialele reactii adverse ale vaccinurilor capata proportia Razboiului Stelelor. Prin extrapolare, un fenomen similar il intilnesc si in ceea ce priveste recrudescenta ideilor socialiste printre tinerii studinti : ei stiu citi si sint entuziasti si bine intentionati, le lipseste doar experienta aia „pe pielea lor”, cum se zice. Au, din nefericire, o inteligenta din carti dar nu si una practica a omului incercat. Cifrele, victimele si statisticile istoriei devin relative, cineva vrea sa ne prosteasca in fata stimabile, situatiunea nu miroase a bine.

Mai este o problema, de data aceasta specifica Romaniei : desconsiderarea adevaratilor profesionisti. Ce-i drept, medicii in Romania si-au facut-o cu mina lor, ca prea s-au pretat la plocoane, spagi si cum s-or mai numi, plus ca au cam suntat cartea si ultimele informatii medicale, au uitat protocoalele si au lucrat dupa ureche de prea multe ori. Asa ca acei putini profesionisti ramasi isi pot restaura cu greu credibilitatea. 

Totusi, eu am o mare dilema : daca pediatrul imi da un sfat si eu n-am incredere in sfatul lui, de ce m-as mai duce la pediatrul acela ? Iar daca toti pediatrii sint o gasca de vinduti la industria de vaccinuri, de ce m-as mai duce la pediatru ? De ce sa nu-mi tratez copilul singura ? Nu inteleg aceasta duplicitate, aceasta atitudine pasiv-agresiva.

In general, sint foarte flexibila fata de pacienti, chiar si fata de cei ce sufera de boli grave : le explic ce cred ca este bine, cercetez problema pe toate partile, reconsider… si daca nu vor, asta este. Dar daca in mod constant un pacient respinge sugestiile mele, zice una si face alta, dupa o perioada-i pun dosarul in brate si-l invit sa-si gaseasca alt vraci. Mi se pare o chestie de onestitate, pina la urma de ce sa ne pierdem vremea amindoi ?

P.S. Trebuie sa spun ca in privinta vaccinului Gardasil nu am ajuns inca la o concluzie si nici nu l-am recomandat inca, in primul rind pentru ca nu tratez copii. Cind vine vreo mama cu fata de 17-18 ani si ma roaga sa-mi dau cu parerea-i spun din start ca este prea nou si nu am nici o opinie. Nu stiu inca in ce fel va influenta populatia, astept inca 2-3 ani inainte sa ma pronunt. De altfel, asa procedez cu orice medicament nou. Nu am obiectii religioase, adica pot sa spun ca trebuie sa militam pentru abstinenta si ce ? Cine vrea sa se culce cu cine vrea, o s-o faca indiferent ce i se spune, pina si calugari in pustie au cazut in pacat, daramite fete de 17-18 ani. Adica, daca n-a putut Hristos sa schimbe lumea in 2000 de ani, la modul practic, ce sansa are predica mea contra sexului premarital ? Si daca se marita cu unul care a fost la prostituate in adolescenta, cum o s-o pazeasca virginitatea premaritala de cancerul de col ? O sa marturisesc ceva ce o sa pice multora greu : atita gonoree, clamidie, sifilis si veruci genitale ca in cele trei luni ale mele de stagiu la spitalul de boli venerice din Bucuresti, n-am vazut in cei zece ani in America… Sint daca nu epidemice, cel putin endemice, vorbesc de Bucuresti, nu stiu cum este restul tarii. Stam bine cu lupta impotriva E-urilor, tovarasi, mai avem ceva de lucru la chestia cu WC-urile publice.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Furia vaccinurilor

  1. Pingback: Anti-anti-vaccinare « Viaţa la ţară

Comentariile sunt închise.