Zimbet

De zece ani, este prima seara cind sint singura. Am intrat si nu mi-am dat seama ce este diferit, am facut o baie fierbinte cu miros de lavanda si toata casa a mirosit a lavanda. Nimeni nu s-a plins, nimeni n-a intrebat daca „sint OK”. Am lasat o ciocolata pe masa si am gasit-o tot acolo, furii n-au venit s-o ia ca de obicei. Nimeni nu m-a certat ca mi-am lasat papucii in drum, rufele murdare n-au fost spalate de vreo zina tainica, acu mi-am pus un film lacrimogen si iata ca nu strimba nimeni din nas, cu zimbet ironic.
Singuratatea este o alta lume, o lume pe care am uitat-o de zece ani. In seara asta ne-am reintilnit, ce ciudat, asa trebuie ca te simti cind revezi un iubit din tinerete si te intrebi ce-oi fi gasit la el.
Nu stiu daca voi v-ati intrebat, eu m-am intrebat uneori ce m-as face daca as ramine complet singura-n lume, cum as putea sa reinnod sensul existentei, sa ma adun din bucatile mici in care m-as sparge ? Si-n fiecare seara, cind aud usa din fata deschizindu-se si lemnul scrisnind sub pasii grei, ma uit la icoana Maicii Domnului si-o vad zimbindu-mi.
img_0134

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Zimbet

  1. mira zice:

    cum de erai tu singura de anul nou??- Iarta-mi indiscretia :)…
    In seara de an nou singuratatea e magica de-a dreptul :)) (numai sa nu dureze si zilele urmatoare)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s