Despre aflatul in treaba

Unele mame stau acasa. Altele merg la lucru. Copilul este o chimie complexa, nu stii niciodata cum iese. Si atunci cind crezi ca ai facut tot ce puteai pentru el si o sa iasa vreun Einstein sau Steinhardt, iti da Dumnezeu peste nas, ca sa te invete sa nu mai crezi ca esti buricul tirgului. Poate-ti moare copilul sau iese vreun netrebnic si atunci ce-o sa zica lumea despre tine ? „Ia uite si la asta, ca n-a fost in stare sa si-l creasca ?” Dar tu stii in sufletul tau ca ai facut cum ai crezut mai bine, dupa mintea ta ingusta.
Unele femei se marita si au copii. Altele se marita si nu pot face copii si le doare inima, pur si simplu fizic, se culca noaptea si le doare in locul inimii. Altele nu-si gasesc perechea si umbla prin lume stinghere si le doare inima, la fel, pur si simplu fizic. Altele declara sus si tare ca ele nici macar nu vor sa fie cu cineva. Altele sint sincere cind vor sa fie singure. Unele se calugaresc si devin senine. Altele se calugaresc si continua sa se framinte.
Caile Domnului sint intortocheate dar omul destept isi tine gura, observa dar nu judeca.
Pentru ca viata e un carusel, azi zici ca esti drept si maine iti da soarta peste nas.
Si asta m-a invatat pe mine America : lumea e mare, mama, taci si vezi-ti de mantuirea ta, ca si-asa e vai de capul nostru, mai repede ne paste iadul decit Raiul.IMG_0267

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Despre aflatul in treaba

  1. Olive zice:

    Foarte mare dreptate ai!
    Si mai spun doar atit: ca bine ar fi daca mai multa lume ar gindi ca si tine!

  2. Irina zice:

    da, din pacate niciodata nu poti fi sigur ca va iesi totul asa cum iti doresti. Pe de alta parte exista niste principii de baza care, odata respectate, asigura cel putin teoretic o crestere si o dezvoltare armonioasa a copilului. Dar intradevar, cel mai bine este sa nu formulam sentinte la adresa nimanui. Dumnezeu cunoaste pe fiecare.

  3. mira zice:

    si reactia chimica presupune cel putin doua substante; nu ne mantuim singuri iar aluatul nostru se dospeste avand in amestec drojdia relatiilor de tot felul din vietile noastre, relatii cu vorbe si judecati. Poate ca echilibrul e cheia pentru multe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s