Hmm…

Fina mea fost diagnosticata cu atrezie biliara acum trei saptamani, la virsta de nici trei luni. N-am stiut mai nimic despre aceasta boala pina in ziua cind mama ei m-a sunat sa-mi spuna ca fetita pare galbena la fata si pediatra este in concediu. am trimis-o la analize si cind le-am primit citeva ora mai tarziu mi s-a strins sufletul. La fel ca odinioara, cind m-am trezit cu mama la usa, desfigurata si in dureri. Dimineata urmatoare am purces spre camera de garda a unui prestigios spital de copii, in doua zile avea diagnosticul si-n trei a fost operata, o operatie de temporizare a evolutiei bolii. Din pacate, statistica se va aplica si-n cazul ei, asa ca probabil va urma un transplant de ficat. Transplantul se poate face de la cadavru sau se poate recolta un lob de la donator viu.
Si acum vine dilema mea morala : sa ma testez pentru compatibilitate sau nu ? Am vorbit tangential cu jupinul, inainte de operatie, n-am simtit la el vreo ezitare in ideea de-a ne testa daca este necesar. pe masura ce transplantul devine tot mai cert, incep sa privesc problema cu mai mare intensitate : pe de-o parte este in joc viata unui copil al carui gardian spiritual sunt, pe de alta parte este in joc rolul meu de mama a trei copii si (deocamdata) unica sustinatoare materiala a familiei, de cind jupinul si-a pierdut slujba. Oare copiii mei ar intelege ? Oare s-ar simti tradati, pusi in pericol ?
Cred ca o asemenea hotarire trebuie discutata si cu ei, desi feciorul are numai 11 ani.
Raul facut sau binele nefacut… diavolul are doua fete.
Cumva simt ca aici nu este problema binelui, este mai mult problema de-a face ceea ce este drept. Doar daca as putea sa gasesc reperul la care sa ma raportez…

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Hmm…

  1. degetica zice:

    greu de tot.
    Sunt riscuri mari pentru tine?

    Eu nu stiu ce-as face….acum am facut o recadere oribila,am stat io spilat cu sabia deasupra…daca ar exista ceva sa ma salveze as apela….
    dar iti inteleg temerile, Dumnzeeu sa va lumineze si sa ma rog pentru sanatatea voastra. Sa-mi zici cum o cheama.

  2. Irina zice:

    Constiinta?

  3. Irina zice:

    sa fiu in locul tau nu cred ca as dona, un transplant presupune spitalizare multa, odihna dupa aceea, Doamne ferste mai intervin si ceva complicatii…si de copiii tai cine sa sa aiba grija?ca sa nu mai zic de problema banilor.Eu nici nu i-as intreba, ca sa nu-i bag in sperieti. Dar fina n-are mama, tata?

  4. ana zice:

    Intreaba duhovnicul si iti va raspunde dupa voia Domnului.

  5. Ileana zice:

    Ciudat, de o saptamana am aflat despre un alt bebelus (http://bebesiluan.wordpress.com/) cu acelasi diagnostic, pt care parintii n-au nici macar bani de operatie…

    Cred ca raspunsul la dilema ta nu trebuie sa-l astepti de la cititori, ci de la tine si de la Dumnezeu. Rugaciunea te va lumina ce sa faci.

    Sper sa le fie bine la toti copiii bolnavi.

  6. AdrianaB zice:

    O da, ce problema grea:(. Dar poate pana la tine, sunt gasiti parintii compatibili cu fetita. Daca ai fi unica speranta a ei, atunci ar fi normal sa faci operatia… Sanatate multa.

    Sa ne spui si noua cum s-a rezolvat problema.

    (si jupanul meu si-a pierdut slujba, noi suntem cu totii in aer acum..)

  7. Irina zice:

    ideea e ca in caz de ceva de fapt nu tu esti donatorul, ci tu impreuna cu toti ai tai. Suferi tu, sufera si ei, patesti tu ceva, ii afecteaza si pe dansii.Ai accepta sa doneze copiii tai ?cred ca de aici trebuie sa incepi, cumva…Fiindca pentru ei tu esti intr-un fel organul care ii ajuta sa traiasca si sa creasca…Depinde si de relatia afectiva pe care o ai cu persoana afectata. Pana la urma sunt multi oameni pe lumea asta care au nevoie de transplant, ai dona oricui?

  8. degetica zice:

    eu ma gandesc ca testarea, daca e inofensiva, poti sa o faci. pentru constiinta ta.
    mai departe insa exista persoane mai apropiate care ar trebui sa doneze.
    ma uit la copiii mei.
    Acum eu sunt ultima leguma. le sunt total nefolositoare. Recaderea asta e f f rea.
    Si cu toate astea ei vor sa fiu langa ei. macar sa le zambesc si sa le spun ca ii iubesc. Ii chinuie ingrozitor boala mea, si cu toate astea ei ma vor.
    Cu atat mai mult au ai tai nevoie de tine, care esti valida.

  9. scorpio72 zice:

    Am stat azi si ti-am citit tot blogul…ametitor,un vartej de fapte si idei,un stil de viata demn de respect.
    Ma inclin!
    Referitor la ceea ce ai scris in acest articol,cred ca tine numai de constiinta si de cat de mult iti doresti sa ajuti…
    O sa ma rog sa fie bine pentru micuta…

  10. floridecamp zice:

    inima ta ce iti spune????

  11. alina downunder zice:

    sunt mari, intreaba-i. si intreaba-l pe Dumnezeu. sunt convinsa ca vei gasi raspunsul pe care il cauti. Doamne ajuta si multa sanatate puiului mic!

  12. alina downunder zice:

    vroiam sa zic, copiii, ei sunt mari, destul de mari ca sa inteleaga, cat de cat.

  13. viorica zice:

    Dumnezeu prin mila Lui sa se indure de toti!

  14. Anca-Maria zice:

    E o intrebare pentru constiinta ta , iar raspunsul trebuie discutat cu duhovnicul , apoi cu copiii si sotul,si iarasi cu duhovnicul..
    Daca stai si te gandesti asa mult , pesemne ca nu vrei sa faci acest lucru, si s-ar putea sa nu aiba legatura neaparat cu copiii tai, ci cu subconstientul tau…poate ca ti-e teama de moarte si punct..
    Nu are rost sa te judeci, dar nici sa fii boieroaica…cum zice parintele Arsenie Papacioc..in viata putem intalni multe situatii care ne pot ajuta la Mantuire!(povestea dumnealui cum a salvat un pui de om din ghearele unei ursoiace, si cum in viata intalnim multe „ursoaice „si ne purtam cu manusi…)
    Cam atat.
    Iarta-mi indrazneala.

    • boiereasa zice:

      Respect moartea. N-am luxul lui Papacioc de-a fi curajoasa pentru un pui de animal.
      De fapt, comentariul este tardiv, ca m-am testat deja…

      • Anca-Maria zice:

        Era vorba de un pui de om …nu de animal..o fetitza care a fost salvata de parintele din ghearele unei ursoaice.
        Iarta-ma inca o data..Nu stiu ce am avut in acea dimineata cand m-am luat de viata ta..Pesemne ca nu ma trezisem din adormire:)

  15. eumiealmeu zice:

    eram tare curioasă ce pot scrie oamenii în comentariile la aşa problemă etică. şi m-am lămurit. fiecare vorbeşte din experienţa lui şi în funcţie de sentimentele pe care le are pentru persoana respectivă!
    eu cred în minuni şi cine se implică în ajutarea cuiva, chiar şi cu un sfat, cu un zâmbet, deja a făcut o minune. că o face şi pe cealaltă, cea mai mare, sacrificiul… e alegerea lui.

  16. arakelian zice:

    am citit si eu acum articolul asta. Citii si faptul ca s-a gasit donator.
    Iti ador puterea, iti inteleg dilema, indoielile, si apreciez enorm sufletul care il ai.

    Si mai admir ca ti-ai expus problema cu atata deschidere fata de noi.
    Sincer, nu stiu ce as face. In plus, tu esti si nasa, si mama, nu numai femeie, nu numai om, esti medic si stii ce inseamna mai bine ca oricine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s