Caile misterioase…

Boala finei mele s-a precipitat prin februarie, asa ca ne-am dus toti patru : mama ei, jupinul, eu si o prietena a familiei sa ne testam de compatibilitate. Pe jupin l-au respins ca era prea mare ca dimensiuni si am ramas noi trei. Eu eram cea mai potrivita, in special din cauza dimensiunilor ficatului, cel putin asa mi s-a spus dar urma sa avem mai multe teste.
Intr-o noapte, se asterne o furtuna cum n-am mai vazut vreodata : zapada de un metru, sosele blocate, aeroporturi inchise : nimic nu putea intra sau iesi din regiune. Si-n miezul noptii, ma suna mama fetitei, sa-mi spuna ca sint la spital si ea este pe masa de operatie ca sa aiba transplantul.
In mijlocul furtunii, un baiat de 16 ani a murit intr-un accident de circulatie si toate organele au fost recoltate pentru transplant. In mod normal, ea ar fi fost numarul 14 pe lista de bolnavi compatibili, insa in noaptea aceea nici o pasare nu putea zbura, asa ca toate organele au fost oferite celor mai apropiati de pe lista si care au raspuns la telefon primii.
Asa ca mama ei s-a suit in masina in mijlocul furtunii de zapada, a pus fetita in spate si a condus in 3 ore un drum de 30 de minute.
Acum fina e bine, va lua medicamente tot restul vietii si probabil ca va mai avea nevoie de un transplant in viitor dar cine stie, Dumnezeu e mare, in citiva ani s-ar putea sa avem deja organe artificiale la dispozitie.
Ma gindesc adesea la parintii donatorului si la durerea lor, ma gindesc la fericirea celorlalti parinti care si-au salvat copiii, la felul tainic in care sintem pusi la incercare, atit in fericire cit si in nefericire.
In alta ordine de idei, botezam din nou, pe baietelul prietenei mele pe care am si nasit-o acum 2 ani si un alt baietel al unei doamne cu care m-am imprietenit ceva mai recent.
Mai nou avem hamster, fir-ar sa fie de sobolan, ca numal el mai lipsea, jur ca pute, desi ai mei spun ca halucinez.
Cum m-am potcovit cu hamsterul ? Cea mijlocie face inot intensiv dar nu-i place sa se duca la competitii asa ca am momit-o cu o tombola pe care au avut-o la una dintre competitii. Printre suprize erau si trei hamsteri mititei, de 4 saptamini. M-am gindit ( in perfidia mea ) ca din 500 de copii n-o sa cistige tocmai ea. Nu numai ca a cistigat, dar a cistigat DOI asa ca organizatorii au considerat ca nu este drept fata de ceilalti copii dezamagiti si i-au dat numai unul, slava Domnului ! Dupa care jupinul a cumparat cusca, mincare si o bila mare de plastic in care sa pui hamsterul cind il scoti la plimbare prin casa.
Apropo, cit traieste un hamster ?

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Caile misterioase…

  1. Irina zice:

    cum lucreaza Dumnezeu!ma bucur ca fina e bine.
    n-am idee cat traiesc hamsterii :))
    mi-era dor de tine. Te imbratisez!nu veniti in Ro vara asta?

  2. Alina zice:

    Slava Tie,Doamne,mare Ti-e puterea Ta!

    Si eu care tocmai ma gandeam sa-mi schimb in testament optiunea de a-mi fi donate organele dupa moarte! Multumesc tare mult!

    Da,asa lucreaza Dumnezeu,prin oameni si cu oameni, pentru oameni!

  3. Marilena zice:

    Iti spun eu: hamsterul traieste in jur de 3 ani. Ai mei atatea zile au avut.
    Sanatate finutei!

  4. Sam zice:

    Hai mai…nu pot sa cred ca ii numeri si zilele, saracul…pai daca nu reusesti sa tolerezi o faptura mititica si neprihanita (am zis neprihanita, nu nemirositoare!) cum reusesti sa ingadui oamenii multi si rai?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s