Accident

Ieri ma duceam la lucru si tocmai ninsese. Conducind pe un pod, vad pe partea opusa o furgoneta resturnata cu o salvare linga ea. Tocmai cind il cainam pe sofer, gindindu-ma ce-o fi patit, masina incepe sa patineze, face vreo doua pirueta de 360 de grade si o ia cu fundul intr-un sant cu panta de vreo 50 de grade, oprindu-se cu rotile din spate intr-un riu. M-am catarat afara pe usa pasagerului, ca pe-a mea n-am putut-o deschide dar n-am putut iesi din cauza ca era apa. Din fericire,
doamna de la salvare a vazut totul si a venit in ajutor. Am intrat in salvare la caldura, unde era si soferul furgonetei care n-avea decit o taietura la mana. La vreo cinci minute a venit si politia cu masina de tractare. Mi-au scos masina din riu si apoi au intors si furgoneta. Masina mea a pornit imediat, furgoneta a fost tractata la un sat din apropiere. Discutind cu soferul furgonetei am aflat ca era nascut in Mexic si avea patru copii. L-a chemat pe baiatul cel mare sa-l ia acasa dar cum locuia mult mai departe decit mine, l-am luat cu masina mea pina la jumatatea drumului.
Zice el : ” I guess this is not my lucky day.”
Zic eu : ” I guess, Sir, this is your very lucky day.”
A ris. In patruzeci de minute ne-am povestit unul altuia toata povestea vietii si ingrijorarile viitorului. Si mi-am dat seama ca amindoi eram ingrijorati cel mai mult din cauza copiilor, din cauza ingnorantei lor cu privire la saracie, la mizeria si opresia din restul lumii. Noi doi stim ce inseamna frigul, mizeria si frica. Noi doi am vazut oameni comportindu-sa precum lupii, turnatori si lingai. Noi stim ce insemana sa fii umilit si mintit, ne putem intretine cu mult sau cu putin fara a dispera, fara a abandona energia vitala care te face sa te simti viu si iubit. Copiii nostri sint naivi, rasfatati de soarta, neobisnuiti cu lipsurile si cu durerea. Copiii nostri zboara cu avionul dinainte de a invata sa mearga si lucreaza cu computerul dinainte de a invata sa scrie. Sint obositi dupa o ora de mers si morti de foame dupa trei ore de la ultima masa.
Am mai descoperit ceva : cind masina facea balet pe sosea, n-am crezut ca voi supravietui. Tot ce-am putut gindi a fost sa-i repet lui Dumnezeu ca este in regula, ca stiu ca voi muri si ca este in regula. Nu m-am gndit nici la copii, nici la sot ori parinti. Ce usoara ar fi viata de-am putea elimina ego-ul si frica de moarte !

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Accident

  1. Adriana zice:

    Ma ia cu fiori pe sira spinarii. bine c-ai scapat cu bine

  2. Irina zice:

    slava Domnului ca esti bine!intradevar, asta ma preocupa si pe mine cu privire la copii- au de toate, nu prea sunt invatati sa rabde greul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s