Mama

Examenul a trecut, astept rezultatul. Azi am trimis contractul la viitoarea mea companie. Trebuie sa incep imediat lichidarea cabinetului si sa trimit scrisori pacientilor. Un coleg a acceptat sa preia toti pacientii, asa ca nimeni nu va ramane fara acoperire. Din pacate, toti vor trebui sa inceapa sa plateasca mai mult pentru servicii, chiar si cei care n-au mari posibilitati, cred ca i-am invatat cam prost. Imi pare tare rau acum, n-am cum sa continui sa-i ajut, sper sa-i ajute Dumnezeu si sa-si rezolve fiecare problemele fara prea mare durere.
In alta ordine de idei, mama si tata au sosit la noi si vor sta citeva luni. Mama o sa aiba operatie de by-pass si protezare de valva aorta, cindva saptamina viitoare. Am avut prima vizita la Cleveland Clinic acum citeva zile si indata ce ma suna cardiologul, plecam din nou acolo pentru operatie. Am o spatamina sa string bani, asa ca am sunat la socrii. Vezi, la barza chioara-i face Dumnezeu cuib. Asa s-a intimplat in viata ca nu prea am avut banii mei, desi cel putin pe hirtie ar fi trebuit sa fiu de-a dreptul bogata. 🙂 In relatia cu bogatia materiala, m-am simtit de multe ori in fata unui magazin cu lumini multe si porti deschise in care ezit sa intru. Totusi, este un lux ipocrit pe care mi l-am putut permite pentru ca au fost mereu in jur oameni care au sarit in ajutor atunci cind m-a ars de bani. Ca de exemplu acum, cu operatia mamei, cind soacra a sunat personal sa intrebe daca este nevoie de ajutor. Ei, cum sa nu-ti iubesti barbatelul crescut de o asemenea mama ? 🙂
Cleveland Clinic este un complex medical enorm si cu un volum mare de proceduri cardiovasculare, daca am chef o sa scriu despre operatie si o sa pun si poze.
In rest, ma simt cumva anesteziata trecind prin toate astea, incerc sa inspir si sa expir ritmic, sa stau calma. Ce diferenta fata de acum paisprezece ani, m-am facut mare, mamico 🙂

Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

Scrisoare fetelor mele

Dragele mamii, daca-l vedeti pe printul calare pe calul acela alb, dati-mi si mie de stire. Altminteri, ascultati aici varianta mea plictisitoare.
Iubirea dintre un barbat si o femeie este o punte intre suflete, de aceea nici nu se plictiseste si nici nu se razgindeste. Iubirea sanatoasa nu te nelinisteste ci dimpotriva, asterne o pace adinca in inima. Nu te face sa mergi pe virful piciorelor de frica sa nu dispara, nu te obliga sa petreci ore-n sir in fata oglinzii incercind sa pacalesti curgerea timpului.
Barbatul care te iubeste face dragoste cu tine si daca-i pe jumate mort, numai ca sa nu te dezamageasca. El sta linga tine in momentele cele mai dezgustatoare ale existentei tale fizice, nu da bir cu fugitii chit ca-l sperie de moarte singele, urletele tale de femeie in dureri sau abisurile mentale hormonale.
Barbatul care te iubeste nu-i de piatra, sigur ca vede femeile frumoase din jur dar are grija ca tu sa te vezi si mai frumoasa decit ele. Ochii lui sint oglinzi magice in care tu esti cu zece centimetri mai inalta si cu zece kilograme mai slaba.
Barbatul care te iubeste plinge in bratele tale daca este nefericit in timp ce bratele devin miraculos de incapatoare. El te face sa vrei sa fii un om mai bun.
Dragele mamii, nu va irositi viata cu barbati irelevanti si temporari, asteptati-l pe acela relevant si definitiv.

Publicat în Uncategorized | 11 comentarii

Diverse examene

La inceputul lui mai am un examen care se cheama Board Exam, adica la fiecare 10 ani reiei examenul de specialist. Jupinul era exasperat ca ocupam tot patul cu carti si el ajungea sa doarma pe canapea, asa ca mi-am mutat centrul de comanda in camera de musafiri.

Peste o saptamana zbor la Dallas la un curs de recapitulare, daca am timp voi face si poze, poate ma vad si cu JR. 🙂
Tot examenul dureaza 7-8 ore si este o mare afacere pentru organizatori : taxa de examen este 1700 $, cartile 700 $, cursul de recapitulare este 1200 $ plus biletul de avion si hotelul unde este cursul, 170 $ pe noapte, niste santajisti ordinari.
Am primit o carte de la un pacient, se cheama „The purpose driven life ” , scrisa de Rick Warren. In fiecare zi citim cite un capitol, impreuna cu copiii. Cartea este scrisa intr-un stil usor, fara amanunte teologice, copiii par sa o inteleaga. Carti ca aceasta sint utile in a deschide gustul pentru Dumnezeu, ca sa zic asa… sint mincare moale pentru cei cu dinti de lapte. Ajungem noi si la parintele Staniloaie. 🙂

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Muzica

Multi pianisti chinuie Sonata lunii, insa interpretarea lui Horovitz este asa de patrunzatoare de parca ti-ar lacrima ochii uitindu-te la luna noua.

I-am dus pe copii la Aida, ce-i drept a fost un tur de forta, trei ore este cam mult, mai ales ca a fost seara, saracii au adormit in masina la intoarcere. Acum incepe Rinaldo si tare ma tenteaza sa incerc o reprezentatie la miezul zilei, desi este o productie noua si te pomenesti cu vreo scenografie extraterestra. Sint curioasa ce fata ar face copiii sa auda o voce de contratenor. 🙂
David Daniels cinta Rinaldo, un contratenor „la moda”, ca sa zic asa. Am ascultat multe interpretari ale ariei „Lascia ch’io pianga” si parca cel mai mult mi-a placut aceea delicata a sopranei Patricia Petibon, desi cred ca vocea ideala ar fi aceea a unui baiat / copil.

in alta ordine de idei : scoala publica este o mediocritate si copiii mei freaca menta o mare parte din timp, nu invata sa gindeasca, nu invata sa exceleze… asa ca trebuie sa-i duc la o scoala particulara. M-am uitat in jur, la una catolica si una protestanta si nu m-au convins. Adica mi-au adus aminte de scoala copilariei mele, minus osanalele comuniste. In cele din urma am gasit o scoala cu 10 copii in clasa, la sfirsitul clasei a 8-a copiii stiu doua limbi straine, un instrument muzical, limbajul semnelor, invata fizica si chimia prin experimente, merg la muzeu lunar, au cursuri de cusut, gatit si atelier de-adevaratelea.
Problema este ca-i scumpa de te usuca si cu banii ce-mi raman de la cabinet nu-mi pot permite sa-i mut. Asa ca m-am hotarit : inchid cabinetul si ma duc sa lucrez la un spital care vrea sa ma angajeze cu leafa aproape dubla. Partea buna este ca-i mult mai aproape de casa, partea proasta-i ca trebuie sa le zic adio pacientilor pe care-i am. M-am gindit mult in ultimele luni dar pina la urma prima obligatie este fata de copii. A fost frumos in ultimii ani, ca am avut libertate totala, ce-i drept ca am platit cu stres si multa munca pe gratis, ca amariti sint peste tot in lume.

Publicat în Uncategorized | 5 comentarii

Simbata seara

Mai nou m-a apucat si pe mine pasiunea cusutului margelelor si mi-am facut bijuterii. Afara ninge linistit si noi coasem margele si fete de perna.



Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Copii si parinti

Sabina se intreaba cit trebuie sa ne impingem copiii ca sa-i vedem impliniti. Este o intrebare foarte importanta pentru orice parinte.
Ce inseamna sa fii un om implinit ?
Este povestea cu talantul care arunca o lumina asupra intelesurilor pe care Dumnezeu le ofera notiunii de om implinit. Pina la urma, la asta se rezuma toata implinirea : cit de tare ti-e credinta ? Daca viata te incearca, in ce fel raspunzi ? Nu e otel pina nu se caleste si nu este om pina nu se incearca.
Unii copii sint inteligenti si ambitiosi, altii sint mai molcuti la cap. Un parinte poate impinge un copil numai pina la un punct, in rest depinde de materialul clientului. Insa fiecare copil are o calitate, un dar al lui de la Dumnezeu, cu care sa-si poata cistiga existenta materiala. Tot ce poate face un parinte este sa scoata la lumina acel dar, sa-l intuiasca si sa-l dezvolte. Uneori talentul copilului nu satisface aspiratiile parintelui, insa asta nu-i vina copilului, e limita parintelui. Este mai usor sa-ti impingi copilul prin facultate decit sa-l faci sa fie bun si milostiv.
Nu cred ca Dumnezeu ne va judeca fiinca ne este copilul mecanic in loc de profesor, insa tare ma tem ca daca dam rateu in materie de suflet, n-o sa prea avem pe unde scoate camasa.
Stii cind un parinte a facut treaba buna cu copilul ? Atunci cind la batrinete are o camera si un zimbet in casa copilului.

Publicat în Uncategorized | 7 comentarii

Parintele

Am aflat intimplator ca acum citeva luni parintele Adrian de la Antim a murit si mi-am adus aminte de perioada dinaintea plecarii in America.
O prietena ma tot impingea sa merg sa ma spovedesc la un anume parinte de la Antim, care avea mare har la spovedit dar cica trebuia sa te duci tare devreme si sa ai rabdare. Prietena mea spinea ca musai sa am binecuvintarea lui inainte de plecare.
Si m-am dus, la cinci dimineata spre exasperarea tatalui meu care cred ca m-a dus cu masina, nu-mi aduc aminte exact. Cind am ajuns, erau deja doua persoane in fata. Si m-am spovedit… vreme de-o ora. Si numai tin minte nimic, decit ca el imi tot spunea sa ma marit si eu ma gindeam ca e aiurea, plec de una singura peste mari si tari si el tot zice de maritis, de parca pui comanda si ti se livreaza sotul la adresa dorita… mi s-a parut asa de stranie spovedania si parca nu se mai termina.
Doua luni mai tirziu, fiind de garda intr-o noapte si frecind menta la terapie intensiva, vine o admisie, un batrinel cu barba lunga si ma uit la numele din foaie dar nu sint chiar sigura, insa un tinar care-l adusese zice ceva de calugar, parinte… cind lumea pleaca, ma duc la patul lui si-i spun ca m-am spovedit si eu de curind la Antim la un parinte, Adrian parca. Si el zice ” Aa, ala nu-i bun de nimic, tocmai la el te-ai dus ?”
Zimbesc pe dinauntru, trag un scaun si-ncep sa vorbesc cu el dar de data asta in relatie inversa, adica el vorbeste si eu ascult. Si zice el : „Uite, eu am fost in razboi si am vazut multi baieti tineri murind. Si cu ultima suflare nici unul nu zicea nici de nevasta, nici de copii ci numai despre mama, ultima suflare era despre mama.”
La scurta vreme dupa aceea am plecat si in prima zi a calatoriei l-am cunoscut pe jupinul, cu care m-am si maritat dupa citeva luni. Prietena care ma dusese la parintele s-a dus sa-i spuna si era cam indoita, fiindca jupinul este catolic dar, spre surprinderea ei, parintele a zis ” foarte bine a facut” si uite asa a mai murit un drac. 🙂
Si asa cu parintele, l-am cunoscut foarte putin si scurt si nu cred ca l-am inteles, desi este ceva care ma supara oarecum : sint oameni care sufera si se sfintesc si inteleptesc prin suferinta. Iar apoi exista un anturaj format in jurul lor care spera sa se sfinteasca prin proximitate. Insa dincolo de nevoia individuala de mantuire avem datoria de a ne gindi si la sanatatea sufleteasca si trupeasca a duhovnicului. Da, avem obligatia de a nu fi lipitori duhovnicesti. Poate ca duhovnicul se mantuieste prin sacrificiul pe care-l face. Insa asta nu ne scuza egoismul enorm in a suge ultima picatura de energie din bietul om pentru ca sintem prea comozi a suferi si a ne sacrifica direct, fara sa ne vaicarim atita. Ce-o sa se intimple daca devenim noi insine rezervoare de energie, speranta si mantuire pentru cel de linga noi ? Pina la urma, orice parinte este copilul cuiva.

Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

Cadouri

Initial n-am vrut sa cumpar cadouri de Craciun insa m-am razgindit. Mijlocia mi-a spus ca vrea sa fie bijutier, fiindca-i place sa faca lucruri frumoase pentru altii. I-am cumparat acum citeva luni un set rudimentar de facut bijuterii si de-atunci nu gasesc decit margele si margelute pe sub toate covoarele. In afara de inot, pare singurul lucru pe care-l face cu placere si fara sa fie impinsa de la spate. I-am cumparat o carte de impletit margele, citeva cutii de margele, ata speciala ( de fapt un fel de nylon ca de undita ), ace. M-am gindit ca daca se tine de treaba si are talent, poate ca iese ceva din asta. Nu mi-am inchipuit cite stiluri de facut bijuterii sint, ce tehnici complicate si cite feluri diferite de materiale. Numai ata de insirat margele e cel putin de vreo trei feluri si aici nu includ sirmele de cupru, cinepa sau pielea.
Pentru cea mica am cumparat material de creat o carte, aia mica e buna la inventat povesti si colorat printese.
Feciorului i-am cumparat trilogia Fundatia, a lui Asimov, o iubire nostalgica a copilariei mele.
Jupinului i-am cumparat o pereche de pantaloni, ce sa-i faci, privilegiile romantice ale unei casatorii de 13 ani ( sau 14, nu mai tin minte ). Ceva nostim, de obicei nu-mi aduc aminte data exacta a casatoriei, nici macar anul, de obicei calculez dupa virsta feciorului.
Si mie mi-am luat ceva, uite asa, ca jupinul tot venea cu sonetele lui Shakespeare, sapunuri puturoase si cutii de bomboane din care se indulcea toata familia.

Publicat în Uncategorized | 3 comentarii

Accident

Ieri ma duceam la lucru si tocmai ninsese. Conducind pe un pod, vad pe partea opusa o furgoneta resturnata cu o salvare linga ea. Tocmai cind il cainam pe sofer, gindindu-ma ce-o fi patit, masina incepe sa patineze, face vreo doua pirueta de 360 de grade si o ia cu fundul intr-un sant cu panta de vreo 50 de grade, oprindu-se cu rotile din spate intr-un riu. M-am catarat afara pe usa pasagerului, ca pe-a mea n-am putut-o deschide dar n-am putut iesi din cauza ca era apa. Din fericire,
doamna de la salvare a vazut totul si a venit in ajutor. Am intrat in salvare la caldura, unde era si soferul furgonetei care n-avea decit o taietura la mana. La vreo cinci minute a venit si politia cu masina de tractare. Mi-au scos masina din riu si apoi au intors si furgoneta. Masina mea a pornit imediat, furgoneta a fost tractata la un sat din apropiere. Discutind cu soferul furgonetei am aflat ca era nascut in Mexic si avea patru copii. L-a chemat pe baiatul cel mare sa-l ia acasa dar cum locuia mult mai departe decit mine, l-am luat cu masina mea pina la jumatatea drumului.
Zice el : ” I guess this is not my lucky day.”
Zic eu : ” I guess, Sir, this is your very lucky day.”
A ris. In patruzeci de minute ne-am povestit unul altuia toata povestea vietii si ingrijorarile viitorului. Si mi-am dat seama ca amindoi eram ingrijorati cel mai mult din cauza copiilor, din cauza ingnorantei lor cu privire la saracie, la mizeria si opresia din restul lumii. Noi doi stim ce inseamna frigul, mizeria si frica. Noi doi am vazut oameni comportindu-sa precum lupii, turnatori si lingai. Noi stim ce insemana sa fii umilit si mintit, ne putem intretine cu mult sau cu putin fara a dispera, fara a abandona energia vitala care te face sa te simti viu si iubit. Copiii nostri sint naivi, rasfatati de soarta, neobisnuiti cu lipsurile si cu durerea. Copiii nostri zboara cu avionul dinainte de a invata sa mearga si lucreaza cu computerul dinainte de a invata sa scrie. Sint obositi dupa o ora de mers si morti de foame dupa trei ore de la ultima masa.
Am mai descoperit ceva : cind masina facea balet pe sosea, n-am crezut ca voi supravietui. Tot ce-am putut gindi a fost sa-i repet lui Dumnezeu ca este in regula, ca stiu ca voi muri si ca este in regula. Nu m-am gndit nici la copii, nici la sot ori parinti. Ce usoara ar fi viata de-am putea elimina ego-ul si frica de moarte !

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Copiii cresc

Mijlocia se duce la inot de trei ani, acum l-am inscris si pe fecior. Programul este destul de monoton : vin de la scoala pe la 3.30, fac lectii si feciorul o mai tuleste cu bicicleta pina-n parc. La 6.30 sint la bazin, pina la 8. De la 8 la 9 ( uneori 10 ) citesc, se joaca sau urmaresc filme.
Simbata e zi de curatenie in casa si-n curte, feciorul pune aspiratorul, fetele impaturesc rufele si sterg praful. La baie curata cu rindul dar numai cei doi mai mari, asa ca baia lor e cam imputita, drept care mai ajuta si mami uneori.
Feciorul este mai ordonat decit fetele, acum e plin de cosuri pe fata si a devenit mai ginditor. Are un prieten sau doi dar in general nu prea-i pasa de compania celorlalti copii.
Uneori il iau pe cite unul cu mine la spital, cind fac vizita la pacienti simbata sau duminica.
Cu inotul am o idée fixa, cred ca omul trebuie sa stie sa se miste-n apa si-n plus cu oasele si muschii pe care-i cladim in copilarie vom trai toata viata.

Publicat în Uncategorized | 4 comentarii