Crestem

Socrul meu imi povestea ca avea la servici un coleg de vreo 60 de ani si de cite ori il intrebai ce face, care mai este viata lui, el raspundea ” I am growing up, what else ?”

Copiii nu-si dau seama ce norocosi sint, libertatea este probabil ca oxigenul pe care nu-l constientizezi pina nu te sufoci de lipsa lui. Ananasul proaspat si portocalele pe linga care trec cu nonsalanta pina devin putrede, painea calda in fiecare dimineata, apa fierbinte non stop si luminile uitate aprinse in toata casa… ce valoare au in ochii lor ? Incerc sa uit ce frig mi-era iarna de bagam uscatorul de par sub plapuma si cum ma sculam la trei dimineata sa apuc un dus caldut si nu stiu daca sa ma simt ultragiata sau speriata de ignoranta lor.

Nici jupinul nu pricepe, poate numai din povesti ce mai stie, I se pare ciudat ca strig la ei sa stinga luminile si sa respecte mincarea pusa pe masa. Cine este cel fara de speranta ?

Aia mica ia lectii de desen, canto si inot, temele si le face tot intr-un picior, la masa din bucatarie si este de-o dezordine genetica. Camera ei este plina de creioane, acuarele, caiete de desen, schite incepute si neterminate aruncate pe pat, sub pat ( pina si-n sertarul cu chiloti ). Nu m-as fi complicat cu desenul insa colegii ei de scoala i-au facut fiecare o caracterizare pe care invatatoarea mi-a trimis-o acasa. Asa am ajuns de mi-am cunoscut si eu copilul, ca altfel este foarte privata. Absolut toti, fara exceptie, au spus ca deseneaza foarte frumos, asa ca acum nu mai suspin atita cind curat petele de vopsea de pe haine si parchet. Profesorul de desen ( un batrinel cu barba si coada de cal ) mi-a spus dupa prima lectie ca este mult mai rapida decit ceilalti, asa ca a inceput sa-i dea teme pentru acasa. Ieri am pus-o sa-mi faca portretul si azi aia mijlocie a remarcat ca seman cu Angelina Jolie. 🙂  Mde, aia mica mai are de practicat. 🙂

De ziua ei i-am luat bilet la Barbierul din Sevilla, cu Nathan Gunn ( Figaro ) si Isabel Leonard ( Rosina ) doi cintareti americani despre care nu stiu nimic, doar ca arata bine de pica.

De Craciun i-au dus bunicii pe toti trei de-au vazut Die Fledermaus la Metropolitan si le-a placut, ca a fost in engleza si-au priceput. Aia mica m-a intrebat daca Barbierul din Sevilla o sa fie in engleza si am pacalit-o ca altfel iar suspina ca nu pricepe, plus ca-i trei ore, dar de data asta citim povestea inainte si este matineu asa ca sper sa nu-mi adoarma pe scaun.

Mijlocia este mai moderna, deseneaza manga  si m-a pus sa-i iau bilete la Demi Lovato, ca-i place. Am intrebat-o daca nu vrea One direction, ca vin in oras anul asta si s-a uitat la mine dezamagita, zicand „Not them again !” Acum de citii biografia lui duduia Demi, m-am panicat dar am dat banii deja, asa ca ne ducem. Sper sa nu fie in rehab pina atunci si sa fie stabila mental.