Musafiri

Bunicii din NY au venit si ca intotdeauna nepotii s-au pricopsit cu bomboane si jucarii. Cea mai frumoasa jucarie a fost cadoul mijlociei, pe care insa l-a asamblat feciorul :

Apoi cei din NY au plecat si a sosit bunica din Bucuresti asa ca nu prea am vreme de internet.

Mr Change LLC

Obama incepe sa-si dea arama pe fata, demonstrind ceea ce spuneam acum citeva luni : ca este un politician corupt din Chicago, gata a folosi metode mafiote pentru a-si mentine puterea. Ca are o ideologie socialista cred ca este secundar, de fapt singura lui ideologie este puterea. Competenta lui economica este anemica, este inarticulat in lipsa unui teleprompter si lipsit de substanta in prezenta lui. Este ezitant si cabotin in materie de politica externa. He, trebuie sa studiezi la Harvard ca sa afli ca austriecii vorbesc austriaca.
Deja exista un val de ingrijorare underground, articolul ilustreaza foarte exact ce se intimpla.
Pasajul esential, tipic politicii Chicago style este urmatorul :
“The President’s attempted diktat takes money from bondholders and gives it to a labor union that delivers money and votes for him. Why is he not calling on his party to “sacrifice” some campaign contributions, and votes, for the greater good? Shaking down lenders for the benefit of political donors is recycled corruption and abuse of power. . . .”
Pe scurt : o companie listata la bursa, vinde actiuni. Diversi investitori cumpara pachete de actiuni, devening proprietari ai unei parti din companie. Acesti investitori pot fi milionari dar de cele mai multe ori sint mici investitori, ca de exemplu fonduri de pensii unde zeci de mii de oameni dau sume mici de-a lungul vietii ca sa aiba o pensie la batrinete. Daca acea companie devine falimentara, prin contract, fiecare investitor este recompensat cu un procent din ce mai ramine, unii investitori venind in fata altora, in functie de contract. In cazul companiei Crysler, Obama a pus interesele sindicatului inaintea celor ale investitorilor, in ciuda contractului care stipula altfel, ignorind practic acel contract, ceea ce este ilegal. Apoi a incercat sa-i acuze pe ceilalti investitori ca sint lacomi si nu sint dispusi a face sacrificii. Problema este ca acei investitori reprezinta fonduri de pensii si alti multi mici investitori care si-au plasat economiile lor de-o viata, in credinta ca un contract va fi respectat. Este ceea ce eu numesc a minca rahat, pardon scuzati. Ceea ce face el este periculos, pentru ca daca eu iti imprumut bani si semnam contract, ma bazez pe faptul ca esti parolist. Daca ma pacalesti o data, prost sint sa te mai imprumut a doua oara ? Cu alte cuvinte, daca viitoare cind Crysler vrea sa vinda actiuni pe piata (si orice companie in care si-a bagat Obama botul), cine o sa fie prost sa cumpere actiuni ?
Noi folosim o banca mare, dintre cele ce-au primit bani de la guvern. In urmatoarele sase luni, am planuit sa o schimb cu o banca mai mica dar “curata”, ca sa zic asa. Imi pare rau dar eu cu lacheii guvernului nu lucrez.
Divide et impera este o strategie tipic comunista, pe care Obama incearca sa o inoculeze, un soi de lupta de clasa in care cei cu bani sug singele poporului iar el, salvatorul, vine ca un fel de Mesia sa indrepte lucrurile. Problema este ca daca toti oamenii ar putea fi mici afaceristi pe cont propriu, ar fi. Numai ca nu oricine poate sa riste, sa lucreze saizeci de ore pe saptamina, sa aiba nopti nedormite gindindu-se cum sa plateasca salariile altora. Sint multi care au mentalitate de angajati la altul si prefera sa primeasca un cec la sfirsit de luna.
Asa ca piata muncii se imparte in angajati si angajatori, pentru ca nu toti oamenii sint la fel. Unii au nevoie de altii. Punindu-i la zid cu pietre pe cei ce pun rotite economiei in miscare este cea mai mare dovada de prostie intr-o economie in care trebuie generate noi locuri de munca.
Eu am exemplul personal, desi este unul minuscul dar ca mine sint foarte multi : desi am nevoie de un alt angajat cu norma intreaga, am hotarit sa amin. Cu atitea miliarde aruncate pe apa simbetei, guvernul va fi nevoit fie sa tipareasca bani, fie sa creasca taxele. Mai mult ca sigur ca intr-un an-doi va fi inflatie, asa ca trebuie sa ma gindesc bine pe ce cheltuiesc banii. Mi se parea deficitul mare pe vremea lui Bush, dar ala era mic copil pe linga iresponsabilii de-acum, uite graficul

Respiro

Din nou senzatia de goana a calului, aproape ca ma simt vinovata pentru cele doua zile libere in care n-am facut (aproape) nimic. Sigur ca intr-una din ele m-am dus la spital (si am trecut putin si pe la cabinet pentru ca m-a sunat o doamna bolnava), apoi am facut cumparaturi (interminabilele kile de mere, lapte, capsuni si banane). Iar a trebuit sa cumpar boarfe copiilor, parca mereu se termina sau se strica, ba chiloti, ba ciorapi, ba li se rup pantofii.
Ieri am avut musafiri, iar piesa de rezistenta a fost porumbul facut in panus, la gratar. Imi place sa am musafiri (oarecum), numai ca mi-e lehamite sa tot pun si sa string masa.
Ma ingrijorez degeaba, in loc sa rezolv problemele ma apuca o panica interioara… in fine, colac peste pupaza m-am mai si uitat la niste filme aiurea, niste siropuri fara cap si fara coada, cu pretentii artistice.
Ieri seara ma suna o duduie sa-mi spuna ca vrea sa-si schimbe medicamentul de tensiune, fiindca-i cade parul. “De cind va cade ?”intreb. “De vreo trei luni”… da, era mare urgenta, trebuia sa ma sune la sapte seara, duminica. Asa ca am ingrosat si eu obrazul si i-am spus sa vina la cabinet peste doua zile, ca-i schimb medicamentul cu placere. Puteam s-o fac si prin telefon, numai ca m-am saturat sa muncesc pe degeaba. Am observat ceva : cu cit esti mai accesibil si ieftin ca servicii, cu atit oamenii te pretuiesc mai putin.

Cine ghiceste florile ?

Afacere

Vin acasa, descopar ceea ce stiam demult, masina mea e jegoasa. In trecut ma milogeam de copii s-o spele, acum am gasit alta metoda : le spun ca pot avea furtunul la dispozitie si pot sa-si puna costumele de baie. Asa insemana balaceala, ce copil poate rezista ?
Intr-un minut feciorul este in chiloti de plaja, urla la surori sa vina ca-i de bataie cu apa, pe cuvint ca n-am vazut in viata mea asa copii ascultatori, in doua minute apar si surorile (care pina atunci erau de negasit printre casele vecinilor), cind sa ies toti trei sint ca niste soricei zimbind gales linga masina. Scot furtunul, galeata si niste cirpe si ma duc in bucatarie linistita. Dupa vreo zece minute aud vuiet, ca-n Iarna pe ulita si cind ies afara, o armata de sapte copii in chiloti de baie imi spala masina. In scurt timp masina mea e curata, toti copiii din vecini si-au facut deja baia de seara, florile de linga garaj sint udate. Maine pun taxa de intrare.

Menajerie

A este o femeie tare frumoasa si independenta, numai cind o vezi pasind cu atita siguranta in spatele ochelarilor fumurii, te trezesti mut de admiratie. Nici nu-i de mirare ca M o invidiaza in secret.

M are doi copii si un sot betiv. Ca e betiv deja nu mai conteaza, insa o mai si articuleaza uneori. M se ascunde cu indeminare de restul lumii, casa ei este foarte curata si copiii sint purtati de la un curs la altul : de la muzica la gimnastica, de la gimnastica la desen, de la desen la cele doua perechi de bunici care-i adora. Bunicii o adora si pe M, necontenind sa o laude asupra talentelor ei de mama si sotie. Colega ei de servici, D, o invidiaza in secret.

D este singura si cam grasuta. Visul ei tainic este sa se marite intr-o zi si sa aiba copii tot asa de reusiti precum M. Se mira de multe ori cum de reuseste M sa le faca pe toate. “E fericita, de-aia are atita energie” zice D in sinea ei si simte cum inima-i plezneste de atita singuratate disperata. D este cea mai buna specialista in domeniul ei, a cistigat multe premii si burse, a mers la cele mai bune scoli din lume si chiar si barbatii care o cunosc se simt intimidati de autoritatea ei profesionala. B se uita la ea cu admiratie ascunsa, de fiecare data cind D vine cu cite o solutie la care ea nu s-ar fi gindit in ruptul capului.

B vine dintr-o familie de vita veche dar pesemne cu singe cam stricat, caci este plapinda si bolnavicioasa de cind se stie, chiar si prin scoala s-a chinuit ca vai si-amar, desi a avut meditatori si sofer iar strabunica ei, ditamai cucoana, donase cladirea principala a universitatii la care B a studiat. B s-a maritat de tinara cu un barbat minunat si care-o adora. Nu au copii dar asta nu pare sa-l deranjeze, caci ea insasi este ca si un copil ce trebuie rasfatat. Au abonament la filarmonica si-n fiecare simbata B urca treptele de catifea spre loja personala, sprijinindu-se plapind de bratul sotului. A se uita la ea cu coada ochiului si o durere-i strapunge inima.

A vine dintr-o familie de liber-cugetatori, este frumoasa si stie ca este frumoasa. Intotdeauna si-a dorit sa aiba propria afacere si-n cele din urma a reusit, dupa multa lupta si nopti nedormite. Este de felul ei o obsesiv-compulsiva si tine mortis a fi la curent cu toate detaliile vietii ei, de la mici chitante pe care le studiaza ca nu care-cumva s-o insele cineva si pina la specificatiile tehnice ale masinii. In ultima vreme este obosita si a inceput sa bea pe acuns, la inceput ca sa se relaxeze si mai apoi ca sa adoarma. Un singur lucru nu poate A sa uite, nici macar in somn : ce indragostita fusese in tinerete de sotul lui B, care-i era vecin.

Fiecare dintre femeile acestea o vede pe cealalta imbracata in camasa fericitului.
Fericirea vine din sufletul omului si nu este dictata de imprejurari exterioare. Nefericirea este o stare de asincronie cu cine esti. Ca sa fii fericita, trebuie sa vrei sa fii fericita, sa te ierti, sa te impaci cu tine insati, sa te vezi ca pe o minune a lumii si sa nu incetezi a te minuna ce destept a fost Dumnezeu cind te-a facut. Nu pe tine, Vasilica, ci pe toate Vasilicile in general.
Un om se plingea ca Dumnezeu i-a dat cea mai grea cruce si ingerul l-a dus intr-o camera plina de cruci si l-a pus sa aleaga. Omul, bucuros, a ales-o pe cea mai mica si cind a intors-o, a vazut ca pe spate era chiar numele lui. Asa ca noi ne ducem la crucea noastra, nu vine ea la noi, fiindca avem o soarta mai desteapta ca noi (asta mi-a spus-o cineva).

La cabinet am o cutie cu servetele si tot la doua luni odata trebuie sa pun alta noua. Deh, n-am eu camasa aia a fericitului, ca le-as da-o sa se stearga cu ea…

Clabuci

Irina scria despre cosmetice favorite.
N-am decit unul si se numeste deodorant Favorit, produs de S.C. Farmec S.A Cluj (musai Napoca). Zice pe tub :
“Splendoarea unei dimineti de vara intr-un deodorant eficace, cu nota usor citrica, ce asigura protectie si prospetime pentru intreaga zi. A se agita inainte de utilizare !”
Il obtin cu mare dificultate si prin bunavointa fiecarui roman navetist transatlantic posesor al unui centicub suplimentar de valiza.
Crema de fata cumpar o data pe an, de fiecare data alta, fiindca uit ce-am cumparat data trecuta. De obicei o tin sapte opt luni, dupa care ajunge la gunoiul din baie, intr-un puseu de curatenie. Ruj nu cumpar, ca mai am unul ramas de la nunta (de la nunta mea, da n-as mai pune gura pe el, ca probabil e deja transmitator de boli necunoscute si nevindecabile). Fard n-am curajul sa port, ca uit de el si-l intind pe toata fata. Cu parfumurile e alta poveste, alea-mi plac, mai ales Bulgari clasic, ala-n sticla albastra si Opium. Problema este ca daca amesteci Favoritul cu Opium, devii o femeie de neuitat.
Mai este un produs minunat, un sapun de muiat picioarele, de la Bath and Body Works, o experienta transcedentala pur si simplu, mai ales dupa o zi de stat in picioare. Nu stiu cum se cheama dar face multi clabuci si miroase grozav, combinat cu o ciocolata cu stafide e mai ceva ca extraveralul.

Petitoriepunctcom

Prietena mea cea singura, de care scriam anul trecut, are un prieten ! Neochelarist si neamt de la mama nemtilor. “Nemtii-s soti buni” comenteaza dadaca, “pune mina pe el.”
Acum un an jumate l-am rugat pe jupinul sa-mi recomande un site de matrimoniale si m-am inscris cu numele ei (fiindca ea protesta vehement). Mi-au pus vreo suta de intrebari si dupa ce-am clicait vreo doua ore de mi se acrise, mi-a venit mesajul; “we can’t enroll you since we did not find any match for you”. Sa-mi vina rau, nu alta, m-am gindit ce bine ca-s deja maritata, ca muream fata batrina. Zice jupinul ca nimic nu-i pierdut si se inroleaza el pe post de ea, raspunde acolo ca orice mascul intre 20 si 50 e bun, numa sa nu fie betiv, budist sau evreu ortodox din acela cu perciuni. Si culmea, sistemul il accepta, ideea este ca o femeie singura la 35 de ani e prea selectiva pentru binele ei si sistemul o invata sa se desprinda de prejudecati.
In fine, i-am scris un email cum ca am inregistrat-o si acum sa faca bine sa plateasca taxa de utilizator si fata a prins gustul conversatiilor pe internet. Au fost si multe momente hazoase, la un moment dat si-a dat intilnire cu unul care traia cu zece caini in casa si avea raie, dupa aia mi-a dat telefon ca nu mai vine pe la mine cel putin doua saptamani, pina nu iese din “carantina”, altul din Anglia s-a conversat cu ea vreo trei saptamini si i-a cerut 10.000 de dolari sa inceapa o afacere in China ba a cunoscut si-un romanas de-al nostru, pui de morosan, o mindrete de flacau cu PhD . Din pacate nu mai avea nimeni loc in camera de PhD-ul lui… da ne-am amuzat. In fine, dupa fiecare esec jupinul zicea “the power is in the numbers” si statistic vorbind, avea dreptate.
Si intr-un final, s-a ivit Dinsul ! Oricum, simbata l-a adus la gratar (ca doar nu faceam eu frigarui numai pentru amarastenii mei). Jupinul si-a dat cu parerea de barbat si eu cu aia de femeie. Parerile n-au coincis in totalitate, jupinul zice ca-i prea moale iar eu spun ca-i bun de luat de barbat si avut copii cu el. In fine, stii ce ? La 37 de ani incepi sa-ti cam numeri ovulele ramase, poti sa le pui ca pe un raboj si sa mai tai unul in fiecare luna, asa ca daca-i sanatos la cap, indragostit pina peste cap, are slujba si-i ceva mai frumos ca dracul, e bun. Orice catime in plus, e basca. Daca-l mai si iubesti, e Raiul !
Desigur, la 37 de ani, dragostea e de doua feluri : una retrospectiva, precum monologul lui Stefan cel Mare in Apus de soare, in care enumerezi (sau enumeri ?) toate iubirile romantice si paguboase ale trecutului si alta hormonala, de pisica suita pe pereti in disperare de cauza. Cu primul fel de dragoste ai oarece sanse a cladi o casnicie calma si respectabila, cu al doilea fel de dragsote ai toate sansele a ramine o pisica in perpetuitate.
Oricum, la vara-l duce pe neamt in Romania, in apartamentul de bloc al mamei.
“E cam nearanjat, ce-i drept, ca saraca mama n-are cum…”
“Lasa, tu, ca-l pui la treaba, sa bata si el un cui, acolo, poate si zugraveste…”
Si cam asa, sa dea Dumnezea sa fie bine, ca altfel o s-o am pe suflet.

Primavara

A venit primavara :





M-am gindit mult daca sa pun friptura pe antet si era cit pe ce…

Diverse

M-am apucat de invatat spaniola. De fapt m-am apucat de vreo trei ani si ce ma mai dor mainile cind vorbesc, ceva de groaza. Dar acum am gasit metoda ideala : podcasts in timp ce conduc. Daca ma tin de treaba, la anul pe vremea asta pot sa ma duc la capsunarit in Spania.

In alta ordine de idei, un articol pe o tema la care ma gindesc de mult
L-am citit pe nerasuflate, de parca as fi avut o revelatie. Si lucrurile care trebuie sa se intimple, se vor intimpla.

Calatorie spre stele

Au resuscitat-o din greseala. Dupa cine stie cite minute fara puls, un Rambo de la salvare a intubat-o, i-a troznit pieptul costeliv de 90 de ani, a pompat-o cu fluide si a adus-o la urgenta, mindru pesemne de fapta sa, precum un caine de vinatoare cu prepelita in gura. Daca ar fi avut curiozitatea sa intrebe, ar fi aflat ca femeia semnase o hartie sa nu fie resuscitata.
In fine, acum ma aflu in fata faptului implinit, la fiecare treizeci de secunde corpul i se contracta intr-un arc si familia din camera (toti cei sase membrii ai ei) ingheata de spaima. Pupilele sint fixe si reflexele primitive sint inca prezente asa incit, teoretic, este vie. Ca sa curm spaima familiei, administrez un paralizant muscular si noaptea se scurge fara mari incidente. Spre dimineata, ma anunta ca vor s-o deconecteze de la aparat, intrucit dorinta ei fusese a nu fi intubata. Ne sfatuim cu avocatul, cu preotul si cu membrii familiei si hotarim sa oprim ventilatorul. Mi se spune ca, intrucit nu e moarta de tot, trebuie sa ma duc personal sa-i scot tubul. Este duminica, ora sapte seara si holurile spitalului sint tacute. Cite un televizor razlet prezinta scene de fotbal sau de Obamamama. Mi-aduc aminte de Toma Caragiu cu gluma lui “Si pe unul si pe doi, cinta Toma din cimpoi” si ma tratez cu un Pepsi de la automatul de linga intrare. La terapie intensiva, toata familia ciorchine, pina si ultimul fiu din California a apucat sa ajunga. Unul cite unul se retrag in sala de asteptare, asistenta inchide usile glisante si ne pornim la treaba. Asistenta opreste ventilatorul iar eu incerc sa-i scot tubul din gura… numai ca tubul e incapatinat, a fost lipit bine cu banda adeziva, pe dupa urechi si imprejurul capului, ca sa reziste o eternitate. La inceput, impulsul este sa trag de banda, apoi ma gindesc sa n-o doara, ce caraghios, ma simt amortita. Iau o foarfeca si o tund la spate, cu tot cu banda adeziva si intr-un final, furtunul iese. O horcaiala ingrozitoare umple camera si asistenta porneste perfuzia de morfina. In final, respiratia devine mai asezata si-i acoperim fata cu o masca de oxigen la flux maxim. Altminteri nu reactioneaza si pupilele-i sint tot dilatate si fixe.
Familia se intoarce, unii mai compusi, altii mai descompusi. Ne stringem mainile cu un suris trist si ma preling prin usa intredeschisa.
La urmatorul etaj, stau linistita si pun in foaie ordinele pentru un alt pacient, cind vad ca o asistenta se apropie incurcata : “A murit un pacient si trebuie declarat mort, familia e in camera, n-ai putea cumva sa ne ajuti ? Stiu ca nu-i pacientul tau dar garda-i plina si nu vreau sa-i deranjez.” Sigur ca pot, adu-l la mama, imi vine sa-i spun dar ma abtin, n-are nici o vina, saraca. In camera, e o tristete s-o tai cu cutitul, imi cer iertare ca intrerup si ma prefac a examina mortul cu atentie. E cit se poate de mort, intr-adevar, atit de mort incit si femeia de serviciu poate sa-l declare mort. Mai ales femeia de serviciu… Scrijelesc o nota de clasa a patra cu greseli de gramatica si o sterg rapid catre parcare, pina nu mai moare careva.
Acasa tot omul doarme ingereste. Ma culc pe canapeaua din sufragerie si ma tooot uit la stelele ce se vad prin luminator. Caci am o sufragerie sugubeata, cu fereastra spre cer. Si toata noaptea ma visez in Razboiul stelelor, calatorind intergalactic.